Din amforele tale...

unii trăiesc,alții mor apoi unii devin alții, și tot așa, de la alfa la omega lumii. între răsărit și apus foșcăială nebună, cocteil de iubire și ură, de altruism și crimă... și în astă harababură, apare un Nichita într-o mare mirare de-a fi și,conștient pînă la lacrimă, zîmbește vieții și-i ia povara necuvintelor bolnave de dor și le da suflet din sufletul său, le toarnă în amfore, mulțimea să bea. din amforele tale am băut poezie, din amforele tale-am băut și m-am vindecat de trufie, mai mult, am înțeles adevărul din cele două cuvinte cît o întreagă filozofie: \"Salut! Murim!\" da,salut-murim,NICHITA.