IBIoan Barb
Verificat@ioan-barb
România
„poetul nici măcar nu poate muri în captivitate”
Locuiesc undeva în România. Fost jurnalist, fost (cu inima) revoluționar, fost visător, fost soldat, fost ...
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
pt. Daniel Lăcătuș
Mulțumesc pentru observația introspecției. Să auzim de bine.
Mulțumesc pentru observația introspecției. Să auzim de bine.
Pe textul:
„Bolnav de frumusețea ta ghiceam în stele" de Ioan Barb
0 suflu
Contextmulțumesc pentru acest comentariu, Daniel
Pe textul:
„ Stea fără aripi. Tratat de anestezie." de Ioan Barb
0 suflu
ContextEste itinerantă linistea lătrătoare care nu poate pătrunde culorile tari din mijlocul oceanului. Doar reacționează lătrând. Frumos.
Pe textul:
„ploile nu ne părăsesc" de retras
0 suflu
ContextÎncerc să revin în pielea mea la sfârșitul lecturii acestui poem și... mi-e greu să revin. Deoarece în poemul tău simt, nu citesc, clipa aceea nefirească, de neființă ce mă copleșește pentru un moment și am senzația că sunt o parte din infinit, din lumea lui Dumnezeu care umblă și prin lectorul pus la dispoziția poemului cum s-a perindat și prin viziunea autorului.
Nu pot să nu remarc versurile privitoare la timpul ce este un sinucigaș deoarece el are relevanță raportat doar la identitățile noastre trecătoare. Foarte frumos, divin.
Nu pot să nu remarc versurile privitoare la timpul ce este un sinucigaș deoarece el are relevanță raportat doar la identitățile noastre trecătoare. Foarte frumos, divin.
Pe textul:
„între două respirații" de Teodor Dume
0 suflu
ContextCând descifrez acest poem nu știu ce să aleg: femeia bumerang sau femeia bulgăre. Îmi plac amândouă, însă mă uimește mai mult femeia bumerang pentru că este casantă dar în același timp sensibilă și plânge, ca bărbatul poet... adeseori.
Deși în ultima calitate sunt convins să ador și friptura și cafeaua dar mai ales -femeia.
Deși în ultima calitate sunt convins să ador și friptura și cafeaua dar mai ales -femeia.
Pe textul:
„femeia-bumerang" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextMă bucur că ai văzut exact elementul straniu al poemului. Ca o fata morgana în Triunghiul Bermudelor.Pa.
Pe textul:
„Pe valuri face surf melancolia" de Ioan Barb
0 suflu
ContextCitind poemul parcă sunt motivat să caut ceva ce nu s-a epuizat în interiorul meu. Strofa a treia mă impresionează deoarece rupe atmosfera și asamblează infinitul în finit și te coboara de la sentimente cosmice la o stranie mărturisire de fericire. Da, e frumos.
Pe textul:
„Pe locul lipsă am aruncat semințe de migdale amare" de iarina copuzaru
0 suflu
ContextPoemul acesta este chiar cât un buncăr. La propriu. Începutul e debordant dar mai apoi am sentimentul că te diluezi. Eu aș fi împărțit strofele și le-aș fi subtitrat, eventual, pentru că fiecare pare un poem în sine. Citindu-l am senzația de vitrină prea ăncărcată. Pentru că reușești imagini interesante e bine de multe ori să ai curajul să lași o parte din poem nescris.
Pe textul:
„†ristan" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextCred că și acest poem s-a dezvoltat încet... încet. Imagini plastice, sugestive. Dar sper să nu supăr... e o problemă cu semnele de punctuație. Eu nu le-aș folosi - în contextul în care versul e liber și nu se folosesc la începutul versurilor majusculele. Cred că mai bine ar fi să renunți la semne și atunci posibilitatea semantică a cuvintelor poate mai amplă în raport cu geometria acestora din uemă în vers.
Pe textul:
„încet,încet" de ILIE GRIGORE
0 suflu
Context Este iteresant acest festival citadin, de altfel reușit. Poate ar fi apărut și mai interesant colorat cu încă câteva metafore.
Pe textul:
„Orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context Sunt convins că din cărămizile de început portarul măiestru a durat porțile copilăriei tale.
În ce privește nucul mă chinuește un gând sublum: acest pom își desenează cu măreție umbra pe cer dar sub coroana lui nu mai poate crește nici o altă plantă. Aici însă, în poem, la umbra sa crește poezia și bucuria ei.
În ce privește nucul mă chinuește un gând sublum: acest pom își desenează cu măreție umbra pe cer dar sub coroana lui nu mai poate crește nici o altă plantă. Aici însă, în poem, la umbra sa crește poezia și bucuria ei.
Pe textul:
„burgundia 35" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextMă pune în dificultate ironia acestui poem și încerc să-i descopăr romantismul.Peisajele sunt autentice și ușor pastelate...
Pe textul:
„pamflet cu trandafiri pitici" de FLOARE PETROV
0 suflu
Context Știu și noi știm că există o piele pe care nu o poți schimba niciodată. Și am văzut-o sub catarg cum strălucea imună la holeră, imună la holera acestui veac rău.
Pielea aceasta nu poate fi decât pielea poetului. Ea nu poate fi îmbrăcată doar de persoana care îi aparține și care, doar ea, are parola. Sau de ce nu - o putem asemăna cu pielea prințului din povestirea \"Povestea porcului\"...
Pielea aceasta nu poate fi decât pielea poetului. Ea nu poate fi îmbrăcată doar de persoana care îi aparține și care, doar ea, are parola. Sau de ce nu - o putem asemăna cu pielea prințului din povestirea \"Povestea porcului\"...
Pe textul:
„singura piele" de Adriana Lisandru
0 suflu
Context Mă bucur să descopăr gânduri frumoase într-o lume urâtă. Ca și la Baudelaire - sub aparențe găsești comori sau ca diamantele descoperite sub nisipul deșerturilor goale. Oricum, ne este tuturor clar că gândurile pe care le îmbraci în aceste cuvinte nu pot fi mai prejos decât poemele tale.
Să fie oare aceste panseuri lacrimi diamantate culese din fântâna Castelului de la Hunedoara? Cu bucuria întâlnirii chiar virtuale, un concitadin de pe lângă aceeași fântână.Ioan.
Să fie oare aceste panseuri lacrimi diamantate culese din fântâna Castelului de la Hunedoara? Cu bucuria întâlnirii chiar virtuale, un concitadin de pe lângă aceeași fântână.Ioan.
Pe textul:
„Lumina de seară VII." de liviu ofileanu
0 suflu
ContextÎmi place. Cred că te descurci foarte bine în vers liber. Cu acest poem chiar ai îmbrăcat idei și... mă bucur, Simi. Mi se pare un poem al absenței fără ca numeni să fie prezent. Dincolo de toate aceste imagini simt - parcă chiar privește Dumnezeu. Cel adevărat. Sunt nerăbdător să văd următorul poem. Să auzim de bine în orașul flăcărilor fără focuri.
Pe textul:
„Vânătoare de secunde" de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextSunt atât de departe ca și zăpezile lui Villon, dar ele, totuși, există. Dacă nu există în realitate în România există cu siguranță în amintirile noastre ca și în acest poem plin de melancolie și mister. Îmi consolidează sentmentul că dincolo de nimicnicia timpului în care trăim, de fariseism și impostură, zăpezile din iernile de altădată au rămas dincolo de toate aparențețe, aceleași, pline de mister, descoperite de poeți într-un timp al iubirii. Faptul că mai există nostalgie consolidează speranța că dragostea adevărată nu ne va părăsi- niciodată.
Pe textul:
„ce departe sunt nopțile cu zăpadă" de Stefan Doru Dancus
0 suflu
ContextMă bucur ca după atâția ani să regăsesc poezia unui prieten cu care am împărțit, (sau împărțim) același oraș, poezie alăturată unei încercări a subsemnatului și sunt onorat să salut deopotrivă poemul și autorul. Cu toate acestea recunosc că titlul poeziei este interesant, ciudat, hilar și mă pune în dificultate. Oricum, cred că titlul anunță, de fapt, conținutul poemului, ludic, atemporal,inegal. Cred că strofa a doua dezechilibrează construcția și ar putea fi îmbunătățită. Strofa a treia este cea mai reușită și cred că ai putea renunța la ultimele două versuri. Plăcut de trei ori impresionat nu pot decât să-ți doresc mult succes și să te asigur că te mai aștept pe aceste pagini. Și de ce nu aș aștepta un comentariu pe textele mele!
Pe textul:
„Marasma suspiciosa" de Simion Cozmescu
0 suflu
Context