burgundia 35

și s-a ajuns și la \"burgundia 35\"... care ar putea sta pe locul unei burgundia 1, ca o plecare, ca un îndemn, ca un abecedar: \"hai/hai/despicați-vă/despicați-vă\". Mi-a plăcut penultima strofă pentru realizarea unei unități cu totul textului, acea: \"s-a cernut cărămidă de cărămidă/împăturită în papirus/siglă lângă siglă/s-au deschis abecedarele\" des-facere a lumii, a poveștii în litere, silabe, cuvinte, versuri... cu plăcerea lecturii,
numai bine,
alex

multam de idee....cu schimbarea intre ele, evident, cindva incepuse cu o culoare, valori , sentimente ....undeva in Burgundia, cindva se vor reaseza , dar binevenite sfaturile, si multam ca nu treci pe linga zidurile cetatii....

au taiat de-adevaratelea toti brazii fara sa se stie, parca traim in alta lume de la o vreme

....in Burgundia ca vizitator....sper ca vei trece si prin Rahova,cartierul real care nu incape in poezie...

Un reproș: Ați sărit (nepermeis) peste celebra propoziție/sintagmă \"Ana are mere\". Nu că ea ar fi neapărat adevărată...

ABE-cedarul era din 52, eu am invatat in timpul cind proletarii se uneau si in abcdar ca sa \"muncim mai bine\"....Cred ca Ana inca nu avea mere, dar Voicu avea o râmă mică\" iar Ana cântă ......probabil ca după aceea din râmă au făcut mere!!!
Ah, Ana are mac....asta e cam tot! Stiu si ca Ana are mere, va avea in urmatoarea poezie sau prin rahova, dar acolo i-am dat piersici.....
multumesc de apreciere - nu ma asteptam

aici teatralizarea este mai limpede și mai precisă. secvențialitatea bine gestionată, iar lipsa balastului anulează riscul alunecării în fracturare și patologizare a discursului (chiar și acolo unde este repetat îndemnul despicării, ce presupune deconstrucția). asta apucai să remarc pe moment.

***
am citit cu mare placere din abecedarul tau poetic. fast si delectare.
n.b.s-a cernut cărămidă de cărămidă
împăturită în papirus
siglă lângă siglă
s-au deschis abecedarele

un poem bogat în sensuri care predispun la melancolie
poeta are harul de a selectiona secvente de o frumusete si emotie incontestabile
versuri simple dar concentrate si pline de sugestii fine
se simte un fundal dureros,nostaLgic,timpul curge peste litere si totul se reduce la acel punct geografic al inocentei 5care a cunnoscut insulele diafane numite\"ana are mac\"ori\"mere\" de ce nu...)
o reîntoarcere în timp ,acum când abecedarul devine biblic

nu pot sa cred ...ai coborit scarile Burgundiei ---- mici e adevarat....strimbe, si zici ca e lumea inca in ordine observ.....uau....la noi e dezordine continua....in poezie se asteapta ordine....incerc sa ma conformez....te admir, evident ca stii...almalo

anni, chiar mi-a plăcut, chiar te citesc, dar intervin doar când remarc un punct de trecere sau unul nodal, încercând să spun de ce-mi pare așa, știind însă că autorul e suveran în alegerea textelor de volum. cu alte cuvinte, voiam să știi și de la mine, ca și de la ceilalți, ce și de cum. atâta tot.
nu am coborât, nu sunt deasupra, nici sus.

\"nu te-aș întreba
portar al cărămizilor de intrare ieșire
nu te-aș întreba\"

dar, darul fiind, și pentru că seamănă a fi întrucâtva cu obsesia aia: da/ba! pune unul singur (ce-i punctul?: un \"nu\" e-n plus...).
ba da!
frumoasă alegorie... dar nu-i din filme, ci de printre alicele lui Lewis Caroll...

imediat ce-ai să spui: ba da!, am să contest spunând: ba nu!

nu!

Scurtcircuitul amintirii, arabescul ei. Cu aliterații, despicări ale onomatopeilor. Cu o tandrețe pentru locuri dragi. Și interactiv, pe deasupra.

O poveste cu file croite pe măsura sensului bogat și-a poeticului. Un text care poate naște alte poezii (din acest început, abecedar), asta-i frumusețea, atunci cînd la fileul versurilor vin autorul și cititorul.
Frumos.

buna ziua dl Firica - \"dar\" e darul acela --simt si eu ca ceva undeva roade o consoana, si stiu ca aveti dreptate - am o pasiune chiar absconsa fata de NU, si tare stau pe ginduri la care sa renunt.....din sufletul zborului va urmaresc sfatul si voi reveni precis , cind va sta ploaia...

nu te-as intreba
portar al caramizilor de intrare iesire
nu


........

credeti ca e mai bine???? astept!!!

Pagină din jurnalul programatorului ratat


*
dimineța pe răcoare
io-mi deschid televizoare
[în timpul liber stau cu punctul și virgula legate de gât până la moarte]

data viitoare am să-ți fac niște ochi așa de dulci... încât îmi fac griji dac-ai să-i poți duce


**
… de parcă nu ți-aș fi zis: ne m\'appelle pas black!


***
nici vorbă: ți-am zis!

unii traiesc asa, programind tot felul de chestii, dar la gitul lor n-am vazut virgule sau puncte.......dar nici lanturi si nici ochi intunecati! erau tare fericiti, cred ca vorbim de personaje diferite?

punctul doi inainte de razboi: ba da tu a un nom - un non-colour, cred ca aceasta decizie a unitatii de paza te va arunca intr-o perioada de angoase, dar trebuia sa-ti spun adevarul

n-am adresa directa - adica per posta sau avion - ca ti-as fi scris cu un creion chimic sau cu pana, ca sa nu stearga nimeni adevarul, ca pe acesta il cauti sau?

punctul trei inainte de razboi - si ultimul:
voi scrie printre rindurile proprii, ca cele ale programatorilor care miros a brinza de burduf de departe nu ma incumet sa ma apropii, sunt prea stridente si costa prea mult!
...................
multumesc de atentie

sper sa inspire abd-darul meu ,da, ca idee cel putin m-am bucurat, stilul mai are, precum zice si dl Firica...destule ba da-uri si ba nu-uri care trebuie sa stea la dospit , cum imi place sa spun

tot mai stau pe ginduri, daca a fost bine sa-l deschid, adica pe abc-dar
cred ca unii o duc mai bine fara
uite
avem chiar probleme ca au facut-o
ma intreb cum ar fi fost fara. si nu stiu.
te mai astept la coborisuri...de orice tip

În colțul minți-mi zboar-un gând/gândesc flămând
Urc sa îl uit pe, A urc și mai sus să îl uit pe, B spre vârful piramidei îl pierd și pe, C ...revin:
“Ana și Mama și nucul.....
hai
luați file din poveste”
Frumos îndemn!!!

m-au impresionat versurile
nu, nu stiu de unde sunt
bine ai venit pe meleagurile virtualei visari

Sunt doar un comentariu legat de ceea ce am simțit citind versurile dumneavoastră

versurile pe carele-ai scris in comul anterior : noteaza-le, s-ar putea sa te scoata din atelier....mi-au placut....fiecare merge altfel drumul pare acelasi, unii convinsi, rezistenti altii chiar se opun, frumusetea ar fi sa ne putem reintilni in final

Sunt convins că din cărămizile de început portarul măiestru a durat porțile copilăriei tale.
În ce privește nucul mă chinuește un gând sublum: acest pom își desenează cu măreție umbra pe cer dar sub coroana lui nu mai poate crește nici o altă plantă. Aici însă, în poem, la umbra sa crește poezia și bucuria ei.

ma bucur ca ai venit prin Burgundia, ne recitim, pe curind