George Pașa

= Nu este unul dintre cele mai bune texte ale tale, dar dovedeste forta, prin imagistica relevanta pentru sugerarea luptei omului cu stihiile exterioare, dar si interioare. Ritmul si taietura abrupta a versului, dar si imaginarul poetic mi-amintesc de Nekrasov. Atentie la o greseala de ortografie ( poate fi cauzata de neatentie): e un \"i\" in plus in cuvantul \" nostri\". De asemenea, pentru a se pastra ritmul, cred ca ar trebui sa utilizezi cratima in versul:
\"se-aduna la picioare\".
Cu bine!

= Multumesc, Anana ca imi acorzi in continuare atentie. E bine ca ai citit toate secventele, de aceea parerile tale au un fundament real. S-ar fi putut mai multa profunzime in continut, daca as fi evitat unele dulcegarii stilistice. Dar in momentul scrierii am fost asemenea unui seismograf ce inregistreaza banalul cotidian, il asociaza cu intensitatea unor revelatii autentice, masoara cutremurele sufletesti etc. Eu n-am facut decat sa atribui semnificatii unor realitati sufletesti. Cred ca am gresit divulgand faptul ca am fost atat de aproape de miezul unei taine. Oricum, ea mi-a ramas nedeslusita.
:) Cu stima,
George Pasa

= E bun poemul acesta, Anana. Il consider un imn adus creatorului de poezie, chiar daca, poate, ai avut in vedere pe cineva anume. Daca as tine cont de imaginile utilizate, m-as gandi la Nichita Stanescu. Remarc textul in amsamblu, pentru profunzimea ideilor si frumoasa forma in care le invesmantezi. N-am sa recurg la un comentariu pe text, lasand ca versurile sa-si reveleze cat mai multe sensuri pentru altul mai priceput decat mine. Toate cele bune!
:-) Pasa

= E un text marca Liviu Nanu, adica intr-un stil voit epic, dar in structura \"profunda\" existand un adevarat ferment de idei la o tensiune paroxistica. Numai ca poetul stie sa mascheze aproape intotdeauna acest lucru, apeland la ironia fina, sarcasm ( as spune, arma poetica redutabila aici). Fara a tine cont de faptul ca mesajul poate avea si o tinta mai directa (pot fi si eu una dintre ele, poet pentru care amintirea are un rol important ), putem generaliza si sa spunem ca insasi viata este o ecuatie cu mai multe necunoscute, \"cu mai multe rezolvari\", care pot fi bune sau nu in functie de toti membrii ecuatiei. Stiu ca m-am abatut putin de la text, dar am incercat sa-i extind semnificatiile.
Pentru a se pastra logica textului, eu cred ca ar trebui sa corectati intr-un loc: \" stiam cine e binevoitorul si cine rauvoitorul\".
Doar x nu e totuna cu y, nu?! Remarc versurile:
\"as putea asadar
injgheba o formula sau o rugaciune
s-o spun intr-un templu
catre un zeu al bazelor de date\".
Cu respect,
Pasa

= Acelasi stil inconfundabil, o tristete care invaluieste totul intr-o armonie tainica, razbunand, astfel, dezamagirea ca suntem atat de indepartati de mantuire. Eroul liric traieste intr-o lume putreda, asemenea celorlalti, dar este destinatarul \"mesajului nedeslusit/ al livezilor de maslini\", cuprins de o \"blanda confuzie a unui moment de gratie\". Nazuinta dupa puritate reiese din trairea cu remuscare a confruntarii cu sine. Cred ca poetul a avut ca referent nu numai realul, trait cu acuitate, ci si un referent cultural: \"Un veac de singuratate\", de Marquez, asa cum rezulta si din subtitlul poeziei.
Iarasi ai reusit un text bun si ma bucur sincer pentru tine, Gelu. Propriile-mi neimpliniri creatoare macar sa fie razbunate de cei pe care-i apreciez. Mult succes la sedinta cenaclului de maine.
George Pasa

= Ela,
Iti citesc de cateva luni textele, inca dinainte de a ma inscrie ca membru al site-ului, si aproape intotdeauna mi-au produs, sincer spun, o deosebita delectare estetica. Daca n-as fi citit raspunsurile tale anterioare, as fi crezut ca toate trairile dureroase din acest text au referent in real. Dar tu ai confirmat ca acum acest referent exista.
Remarc si eu versurile:
\"neantul acesta are o calitate
se multiplica
apoi se reduce la absurd
tu il privesti ca si cum ar fi
o intamplare banala\".
Sunt uneori ganduri pe care le formulam asemanator, desi contextul este diferit. Sa nu ma intelegi gresit, nici nu se pune problema ca vreunul dintre noi sa pastiseze pe celalalt. Sunt poate afinitati care vin contexte existentiale si culturale proprii mai multora. Scuza-ma daca n-am insistat cu o interpretare de text, poate la o alta lectura.
Pasa
PS. Scuza-mi lipsa diacriticelor, dar la inscriere am ales din greseala limba engleza, incat n-am avut o alta solutie.

= Aproape m-ai lasat fara grai! Multumesc mult pentru interpretarea originala a textului meu ( de fapt, o replica in versuri, deloc indepartata de sensurile acestuia). Cred ca ai putea posta acest text, cu eventuale modificari, pentru a-l putea comenta. Am sa caut!

= Am citit cam tarziu textul, dar constat ca poate fi inghitit si mai tarziu. Dincolo de jocul lingvistic, de ironie si autoironie, se afla totusi niste reflectii profunde asupra conditiei de damnat a poetului. Numai luciditatea ne ajuta sa ne dam seama uneori ca slovele pe care le asternem pe hartie pot fi lipsite de continut sau sa nu sensibilizeze pe multi dintre semenii nostri: \"foaie verde vorbe goale/ mult rostim si nu ne doare\". Uneori ne permitem sa luam in desert si ceea ce indragim, cum se intampla aici cu Nietzsche. Daca am gresit, ma veti ierta, am umblat prea mult in sub(pat)text si m-o fi muscat si pe mine sarpele intelepciunii, ori m-a impuns incornoratul de-am cotit-o pe aratura semanticii! Dar cred ca am intrucatva dreptate, titlul poate parea inselator, nu e o poezie usurica. Deosebite mi se par versurile:
\" de-aproape cerul pare-o schela/ sorbit cu lingura-n gamela\". Va citesc de mai mult timp textele, dar e prima data cand indraznesc sa adaug un comentariu.
Cu plecaciune,
Pasa

= Imi place finalul textului. Versurile pe care le voi cita ar putea constitui un admirabil poem: \"Infinite cioburi hranesc un vis
al carui sfarsit e proiectat
in fiecare ciob infinit
acelasi, altul, mereu al meu...\"
Scuza-ma daca am gresit cumva separarea versurilor! Cred ca vrei sa relevi ca viata ne este compusa din fragmente de trairi, ganduri, aspiratii spulberate... Dar fragmentarea aceasta nu impiedica spiritul sa tinda spre ceva mai inalt decat maruntele dorinte de-o clipa. Dar noi nu putem ramane prea mult timp in acelasi plan al aspiratiilor, ne risipim in cuvinte, numai ca putem ajunge dupa multe prabusiri si renasteri, bucurii ale descoperirii si jertfa insangerata la eul esential. E in acest text si o lupta a constientului cu tenebrele sufletesti. Iar din victoria sinelui izvoraste lumina.
Iti urez succes, pace sufleteasca si lumina!
Pasa

= Multumesc pentru trecere! Textele mele din ultimul timp sunt oarecum diferite de cele cu care te-am obisnuit, dar sper ca au fost agreabile. Acest text si proza pe care o voi publica in continuare se bazeaza pe aceleasi revelatii, numai forma gandurilor este diferita. Dulciurile, in general, nu-mi plac, fie si-o prajitura provensala. N-am dat nici un semn de trecere pe la acel text, deoarece, sincer (nu vreau sa te ranesc), mi s-a parut nu prea bine realizat. Cu bine!

= Totul este chimie, Valeriu, dar fac aceasta marturisire cu unele umbre de regret ca, pentru noi, decorul acestei lumi este evanescent. Dupa zodiacul european sunt \"Taur\", iar dupa cel chinezesc, iepure. Ma vor scuza cititorii pentru ermetismul textului ( dar nu obscuritate, asa ceva, va spun sincer, n-am urmarit).Iar daca am scris ca nu invatam zborul nici de la pasari, nici de la fluturi, nici de la lucruri, atunci inseamna ca trebuie sa avem in vedere ingerul, cel care e mereu in preajma noastra. Dar cred ca ai intuit, poate de aceea spui ca te-ai pipait sa vezi de nu cumva ti-au crescut aripi. Ma-mbat, in cinstea dumitale, \"cu roua dulce-a-ntelepciunii\", asa cum spuneam intr-o \"incercare de meditatie\". Sa fii sanatos si mereu voios, nicidecum bengos. Grazie!
La multi ani!

= Frumoasa aceasta urare unui creator care, in fiecare pagina pe care o scrie, chiar si atunci cand gaseste sau cauta un alt ton, este interesant. De asemenea, colinda in \"spirala\" printre versurile noastre, gasind aproape totdeauna cheia textului. Iti multumesc, Ela, ca nu l-ai uitat.
M a adresez acum lui Valeriu, urandu-i \"La multi ani!\" Sa ramai asa cum te cunosc din ceea ce scrii: sugubat si serafic, profund, pacalind lipsa de vigilenta cu masca bufonadei. Si sa te feresti totdeauna de spirala lentorii, in care mie mi se intampla uneori sa cad.
Cu plecaciune, catre Ela si Valeriu,
Pasa di Roma-nia

= Anana,
Cred ca ai dreptate, intr-o anume, titlul ar putea fi altul, dar si asa cred ca subliniaza destul de bine ideile poeziei, pentru ca pestele este simbolul central din text, asa cum foarte bine a intuit Gabriela. Multumesc mult pentru atentia pe care o acorzi textelor mele. Iti doresc toate cele bune.
= Gabriela,
Comentariul tau nu este in afara subiectului, ba dimpotriva, reprezinta o interpretare foarte buna a unora dintre sensurile poeziei. Multumesc mult pentru atentia acordata.
=Alin,
Asa este, atunci cand literatura in general nu este o prioritate pentru lumea in care traim, ne dam seama de eforturile sisifice ale creatorului. Iar daca ne referim numai la anumite categorii de creatii artistice, uneori e si vina autorilor de a nu avea vointa de a lupta pentru impunerea unei autentice ierarhii valorice. De fapt, sensurile poeziei au in vedere orice destin uman care se pierde in anonimat, nu neaparat din vina cuiva. Multumesc mult pentru comentariu. Numai bine.

= Am ezitat sa raspund unei persoane care nu se identifica decat printr-un pseudonim, intrucat as fi dorit sa stiu la ce nivel sa port discutia. Dar voi incerca sa-ti raspund. Am afirmat intr-un raspuns anterior ca si eu sunt nemultumit de acest text. Dar a face un inventar al unor sintagme, fara a medita asupra structurilor lirice sau a mesajului acesteia, consider nu numai ca este nedrept, ci dovedeste lipsa unor cunostinte de hermeneutica literara. Cum e un faun?- ma intrebi. Nu stiu ce legatura are cu acest text, de aceea consider intrebarea in afara subiectului.
Cu zambet intelegator,
Pasa

= Multumesc, Gabriela, pentru comentariul tau ce dovedeste (cred ca am mai spus) o profunzime deosebita pentru varsta pe care o ai. Intr-adevar, culorile descriu, asa cum spui, \"un curcubeu desenand timpul\", iar paradoxul aparent din finalul textului a fost bine interpretat. Iti urez succes deplin pe plan creator, pentru ca meriti!
Cu acelasi respect,
Pasa

= Multumesc, Valeriu, pentru incurajari. Prin spontaneitatea, dar si prin profunzimea ce te caracterizeaza, poate ca ai surprins niste calitati pe care si eu, avand morbul estetismului si al criticii aplicate pe text, le contestam. Dar poemul acesta ramane oricum o noua neimplinire creatoare.
Cu respect,
Pasa ( e numele meu de familie! )

= Elena,
e frumoasa replica in versuri, poate chiar depaseste prin profunzime anostul meu text.
Iti multumesc si te mai astept, poate voi reusi sa postez si poezie cu adevarat valoroasa.

= Anana,
iti multumesc pentru observatii. Nu am de ce sa ma supar, orice observatii sunt binevenite. Si mie mi se pare prea incarcat textul, acum, cand il privesc in mod critic. Deranjeaza abundenta sintagmelor nominale cu determinant adjectival. Eu n-as spune ca astfel textul devine mai explicit, dimpotriva, se ambiguizeaza, tinand cont si de \"fractura\" la nivel sintactic si semantic a versurilor. Dar asa am simtit eu atunci; corectand textul, n-as face altceva decat sa scriu o alta poezie, straina de textul initial.
Cu bine!

=\" Neintamplata intamplare\" exista in noi de cand am deschis ochii in lume. Sumbre versuri, dar sunt expresia unei realitati sufletesti de netagaduit.
Eu cred ca ne salvam si prin cuvant. Prin scris ne eliberam de propriile spaime, chiar daca temporar. Sesizez totusi pregatirea pentru acea confruntare finala: \"neintamplata intamplare
o vad privindu-ma in fata
nu peste mult timp
voi fi in locul ei\"
Te astept cu alte poeme, poate vei reusi sa exorcizezi \"demonul fatarniciei\"! Pentru ca actul creator are aceasta putere, nu e o iluzie.

= Ioana, nu sunt un adept al epicului in poezie, dar la fel de bine contrariile se atrag. Nu uit totusi ca uneori, asa cum spunea Eliade, avem de-a face cu procesul de \"camuflare a sacrului in profan\". Pentru tine, dar si pentru multi altii, podul Grant este un spatiu al revelarii poetice, al nostalgiei si al indiferentei la tot ce e trecator. Mi-a placut poemul in ansamblul sau, nascut din aceleasi mobiluri comtrare care iti invadeaza fiinta: spirit acid si duiosie, profunzime si tendinta de a persifla tot ceea ce iubesti. Nostalgia indragostitilor trece peste agresivitatea cotidiana. Remarc totusi:
\"faceam filozofie din fuga
ne plictiseam unul cu
altul\"
\"nicio pasiune nu ne
bantuie seara
doar nostalgii sinele se
impleteau
sub pasii nostri\"
\"carpe diem carpe diem
ce banc bun
plimbatorilor\". Cu bine!

= Camelia, multumesc pentru lectura textului si pentru interpretarea competenta a unor imagini poetice. Intr-adevar, calatoria este nefinalizata. Aceasta interpretare mi-a revelat niste momente din copilarie cand m-am aflat aproape de moarte, intrezarind, pemtru o clipa, acea lumina orbitoare pe care abia mai tarziu mi-am explicat-o. Scuza-ma pentru intarzierea raspunsului. Cu bine!