moștenitorii de anotimpuri

purtăm cu noi anotimpul moștenit, sperând în rezistența la căldură, la plecare... descoperim omul totuși atât de fragil... neauzirea, nevederea ne spun despre anotimpul de dincolo de porți...

..după acest ciclu ancestral de patru anotimpuri??este o întrebare la care încerc să-mi răspund.mai sunt și alte drumuri?mi-a făcut plăcere acest periplu al tău prin timp.
amical, cezara

Despre intomnarea si zapezile interioare, despre apropieri si plecari, tristete si trecere, toate intrezarite prin poarta care separa un \"dincolo\" al rememorarii de prezent, intr-o succesiune a starilor fiintiale. Frumos finalul!

Am avut impresia că văd un mac scuturându-se, citind. Cuvintele sunt fragile, ca și sentimentele care s-au cuibărit în ele.Ritmul curge șoptit:\"în noaptea aceea nu m-ai auzit
ultimul anotimp
a orbit \"

iti confund numele cu un poet dinainte de razboi
sau poate totusi e ceva care ma face sa ma gindesc la George Pana
in orasul cu portari e si greu si bine.....
ma bucur , ca ne citim si ca apar noi nume

da, cred ca daca cele ce se intimpla cu clima se vor continua , anotimpurile se vor pierde ca amintirile
si apoi se vor schimba multe
dar nu asta a fost durerea care m-a purtat la aceste versuri
sper sa te mai citesc si reciproc
pe curind

poezia ta respiră aer proaspăt. anotimpurile, privite aici ca stări ale ființei din noi, redau bine un tablou de cuvinte.
/fulgii de zăpadă din brațele mele erau de lână/, ultima mea poezie are o imagine asemănătoare, dar fiindcă e scrisă de multă vreme, răsuflu ușurat, e doar o coincidență. sper că nu te superi, nu vreau să mă acuzi de plagiat.
numai bine

vai, vai....chiar ma bucur ca pe lume sunt doua imagini asemanatore care precis ca vorbesc despre altceva....
si insulina s-a descoperit cam in acelasi timp in 2 tari diferite....!
nu cunosc poemul tau, ma incinta evident ca acum l-ai citit pe al meu, care drept sa-ti spun, l-am scris in jurul craciunului si l-am descoperit acum cind cu o problema de computer....sunt amintiri precum tot ce fac de 4 luni incoace, pe curind si te voi citi la noapte (acum e 16.40) , sunt curioasa

Am intins mana si m-am atins de povestea ta...Mi-ai adus aminte de al 5-lea anotimp intr-o zi in care vara incepuse pe plaja mea cu o furtuna de nisip. Imi plac fragmentele tale de Infinit. Cand se va lungi un pic clipa o sa-ti povestesc cum dintr-o boaba de mac salbatec cararea coboratatoare spre mare s-a umplut de \"atâta plecare\" si \"anotimpuri pedepsite de tine\"...\"tu sperai să devin omul de zăpadă rezistent la atâta căldură\"... omul de zapada rezistent la atata caldura, la ploi si la furtuna de nisip...

fragilitatea raspunsurilor tale mingiie as putea spune gindurile rastalmacite pe care le-am orinduit in furtunile ce ne tin in picioare
multumesc
ce bine ca exista cineva care vede plaja copilariilor noastre

acum tirziu si in zile prea adinci
iti multumesc ptr gindurile de sarbatori, despre scris si sper ca nu ne desparte timpul atit de mult si ajungem sa ne si vedem
pe curind