acrobat de noapte

acrobatul acesta e bine configurat poetic, mai ales prima strofă surprinde, prin imaginarul bine susținut de logos. în a treia strofă se diluează însă și ideea, și imaginea, și efectul prin versurile:
\"nu ți se va ierta privirea
de cretă
înecată seară de seară
în apusul amintirii de ceară\"
(plus că tehnic repetițiile: de cretă, de seară, de ceară nu merg, mai ales în versuri succesive, scurte)
bună definiția acrobației din strofa 4.
în strofa 5 ar merita fără \"în șoaptă\", să lași cititorului plăcerea de a alege tonalitatea fie din atmosfera poeziei, fie din propriul interior.

Ela

multumesc de acuratetea cu care mi-ai cernut gindurile
voi reveni cu \"pila de ginduri\".....pe ici pe colo am trecut prin ochii sitei.....versurile de pe agonia sunt in final pe monitor \"un produs\", interiorul din nuca este insa inima ce bate in fiecare dintre autorii acestei lumi

Cum să trec pe aici și să nu las un semn de mulțumire cel puțin pentru tresăririle de inimă ce le-am avut la descoperirea acestor imagini splendide:

„plânsul plutonului de
execuție venit dinspre nord
învăluit în pături și vise”

„busola își îndreaptă acul
spre estul din umbre”

„apusul amintirii de ceară”

„acrobația
mi-ai scris
este arta între nopțile viilor
și zilele morților”

Acrobație poetică de performanță în continuare!

ai dat frumosului ce este al frumosului. bun.

si cita durere este in salturile fara \"plasele\" salvatoare ale luminii...
cu fiecare semn imi cern cuvintele

\"fii atent

cum ții cana de ceai
nu ți se va ierta privirea
de cretă
înecată
în apusul amintirii de ceară\",
foarte frumos, cuvintele sunt de prisos; adevărate \"acrobații poetice\".
cu respect,

acrobatii sunt prietenosi ca clovnii si vorbareti ca mimii. toata ziua dau din maini ca, una, alta, si pana la urma tot un circ iese.

textul e bun, dar nu cred ca e cel mai bun din ultimele tale 5 poezii, asa ca...
si nu-mi place partea asta. prea ai fortat discursul, prea multe epitete metaforice care, in final, nu spun nimic.
\"cum ții cana de ceai
nu ți se va ierta privirea
de cretă
înecată
în apusul amintirii de ceară\"
cum e o amintire de ceara, cum e o privire de creta? si ce conexiune logica poate exista intre ele? eu, ca cititor, ma intreb. nu gasesc un raspuns, te intreb pe tine. daca nici tu nu sti, ar trebui sa te mai gandesti o data.
asta asa, ca imi place cum scri si ma gandeam sa fac si eu pe acrobatul critic.

si inca ceva, poate ai citit, poate nu: dimov&caraion, clovn si acrobat.

ma bucura trecerea ta pe la mine
sigura ca stiu cum e o privire de creta: este absentul, este un interior care te inghite ca o Niagara, este acea privire uscata, cind cei din jurul tau asteapta de la tine opusul
apoi privirea aceasta inecata in serile (apusul) pline de ceara, concret sau simboli, ba una ba alta, dar tot ceara ramine, care pare a nu te mai parasi , se lipeste de tine si nu-i dai de capat
poate ca nu e buna, nu se vrea buna, se vrea traita , oricum ma incinta trecerea ochilui obiectiv peste aceste cercuri poetice ametitoare
pe curind

Poem cu multiple grenade de inefabil care explodează orbitor în fața ochilor răpuși de mireasma curajului fără cauză ca modalitate de înlăturare a surprinderii în momente letargice a conștiinței ca \"un pluton de execuție\".

draga Vasile M.
analiza ta intr-o propozitie \"grenada\" am citit-o de citeva ori....ca sa-i simt gustul ...probabil ca e totusi de bine, daca s-a strecurat si ceva inefabil
oricum e greu cu multe geamantane in cap

despre lupte si chiar in lupte doream sa scriu
letargia mi se alatura uneori, dar precum vezi, plutoanele nu ma uita

frumos,
versul curge lin, viu, ca un izvor de vale.
cu prietenie,
p.parvescu

nume noi printre gindurile mele, respir putin usurata
mai ales cind simti ca spatiul devine mic iar timpul te macina spirala
micile mele nopti mai mari in imagini par a exista totusi pentru unii, iti multumesc

multam de intrarea si in circul meu de noapte
tu ai trecut la proza, adica cum doar din lipsa de teme
temele sunt pe tine in tine in jur
eu cind merg cu tramvaiul cred ca as putea sa scriu sa nu ma opresc
mi s-a stricat laptopul , dar las ca-mi iau altul cindva si atunci sa vezi
sper ca ti-e bine

Imi plac imaginile acestei poezii, de undeva parca este tot noapte sau ploaia uită să mai vină.

esenta este asteptarea
tensiunea ce deriva din marile promisiuni ce se astern precum zapada pe trotoarul fierbinte
multam si unde ai disparut...stiu , scrii si calatoresti, sper sa ne mai auzim