Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Dumnezeul meu vid

douăzeci și patru/ziua a opta

1 min lectură·
Mediu
eu am trăit încă o întunecare a vieții
Dumnezeul meu vid așteaptă-mă
din monada aceasta omenească nu pot ieși
nu pot da încă arderii cenușa
lasă-mă așa neodihnită
lasă-mi genunchii pe marmură
odată cu numele mamei numele meu s-a pomenit
odată cu frumusețea ei s-a întors în pământ
frumusețea mea
dar nici dragostea nici semințele trupului
nu vor putrezi
am arca plină de vietăți
am inima largă cât cerul dimprejurul Tău
lasă-mi această plutire în lumea creată
lasă-mi și ziua a opta cea a trecerii
eu voi ști să o vestesc
Dumnezeul meu vid întoarce-mă
din sângele mamei am ieșit și am plâns
acum primesc doar semnul și apa răbdării
054.449
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
110
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “Dumnezeul meu vid.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/243171/dumnezeul-meu-vid

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
În sângele nostru curge sângele părinților, suntem creați de monade părintești și purtăm numele lor într-o genealogie perenă.
‘Ziua a opta’ este viitorul imediat, o secvență temporală în care punem viziunile și previziunile noastre, timp care este încărcat cu ‘semnul și apa răbdării’.
0
Distincție acordată
@adela-settiASAdela Setti
\"am arca plină de vietăți
am inima largă cât cerul dimprejurul Tău
lasă-mi această plutire în lumea creată
lasă-mi și ziua a opta cea a trecerii
eu voi ști să o vestesc\"
aici cred că e cheia acestui poem. îl numesc poem pentru că își depășește statutul de text, trece în rugăciune. o rugăciune de artist. și cum artistul este făcut după chipul și asemănarea primului creator, el poate scoate ziua a opta din umbră, încărcând-o cu alte conotații decât cea imediată și imediat-accesibilă omului de rând (și care este disperarea tragicului). doar în felul acesta \"nici dragostea nici semințele trupului
nu vor putrezi\"
Adela, cu drag
0
@george-pasaGPGeorge Pașa
Multe dintre sensurile pe care le intuisem aici, au fost evidentiate de comentatorii anteriori. Ma opresc la adresarea \"Dumnezeul meu vid\". Imi e cam neclara. Sa fie vidul creat de pierdere? Ma mai gandesc. In rest, un text reusit, cu un final bun.
0
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Poem al pierderilor iremediabile creează tristeți care ne copleșesc de alături.\"Semnul și apa răbdării\" cu înghițituri mici la drumul lung de aici înainte pe un șervet care acoperă piatra de la margine- popasul scurt pe căile lumii.
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Răzvan, mulțumesc fiindcă ai desprins din monadă sensul zilei a opta, cea de după Facere. Cea a trecerilor, așa cum îi este dat fiecăruia trecerea.

Adela, e o rugăciune, într-o a opta zi, după ce vidul ia chipul și asemănarea Creatorului. Așa îl purtăm și noi, lăuntric. Mulțumesc, \"nu vor putrezi\".


George, după o pierdere oricât de infimă ar fi, rămâne un gol. \"Vidul\" însă este altceva, vidul nu se umple, nu se golește. Vidul există. Și cum Dumnezeu este în tot și în toate, El este și Vidul. \"Dumnezeul meu vid\" cred că este simțit de cei care au aflat ce înseamnă, lăuntric și în lume, vidul, în toate formele lui de manifestare.


Vasile, câtă vreme ai semnul și apa răbdării, orice pierdere poate fi dusă, fiindcă așa sunt căile acestei lumi. Mai departe, deschidem poarta solară și afla-vom.

Mulțumesc vouă.

Ela
0