Cu inima în întuneric

doar natura poate organiza stări perfecte

Foarte zen imaginea finala a libelulei pe pluta.
Strofa aceasta ar fi putut constitui singura un haiku impresionant, ma gandesc la broasca lui Basho.

\"o libelulă -
se așează pe plută
cu aripi țăndări\"

5-7-5

Reflexiile luminii pe aripi sunt condensate intr-un singur cuvant: \"tandari\".
Atmosfera de meditatie orientala e sugerata si de floarea de lotus.

Restul poeziei imi pare cumva distonant. E vorba de spectacolul in stil antic al unei cascade ca \"o cortina flasca\" declamand fara auditoriu, dar pescuiesti acolo, dovada ca pe pluta se aseaza o libelula.

Se poate pescui langa o cascada zgomotoasa? Vine pestele?
Mi se pare ciudata alaturarea acestor doua tablouri: agitatia cascadei si meditativitatea pescuitului.

Mulțumesc de citire și comentariu.Vă mai aștept.

Mulțumesc de citire și comentariul aplicat.Cu modestie încerc să introduc în dificultatea dilematică versurile:\"sting apa/ cu floarea de lotus\" ca o probabilă cheie a liniștii ce reface lanțul posibilităților poematice.

Din sirul de sensuri simbolice ale florii de lotus, cred ca se potrivesc aici acelea de liniste sufleteasca si de armonie. Mai cred ca e o relatie semantica intre \"festila in intuneric\" si floarea de lotus, ca expresii ale fortei creatoare. Dincolo de planul real, razbate o lume arhetipala, iar fiinta se apropie prin meditatie de miracol. De acord cu Anghel in ceea ce priveste finalul.

Foarte frumos este comentariul tău, aplicat la text și cu un limbaj pertinent. Mulțumesc mult, astfel derivă sinceritatea unei analize pe text cât mai profesional îndeplinită. De altfel eu aștept să se manifeste pregnant pe paginile site-ului măcar pentru textele remarcate o analiză critică posibil și referiri la texte anterioare ale aceluiași autor luat în discuție.