George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Pe textul:
„așteptând rescrierea" de George Pașa
Sigur, textul are multiple valențe, tu descoperind unele dintre ele. Spun numai atât: dacă în texte mai vechi m-am referit, la trepte de aer, de foc, de apă, la scara cu trepte-n zig-zag ce preamărea culoarea fundamentală - iubirea, aici am realizat o sinteză, adăugând și elementul pământ. În ceea ce privește coborârea, dacă urmezi paradoxul, vei vedea că este tot o cale ascensională. Timpul n-aș spune că e plin de el. Dacă te-ai referi la timpuri, nu te-aș contrazice.
O trecere luminoasă în noul an îți doresc!
Pe textul:
„așteptând rescrierea" de George Pașa
Pe textul:
„resemnare" de George Pașa
Eu spun că e un text acceptabil, nici slab, dar nici deosebit.
Pe textul:
„Port curajul" de Ecaterina Ștefan
Sărbători fericite!
Pe textul:
„el nu are chip și nici asemănare cu omul. ruga" de Ela Victoria Luca
Vă urez sărbători fericite!
Pe textul:
„unghii" de Valeriu Sofronie
Mulțumesc pentru semnul de lectură. Îți urez și eu: Sărbători fericite!
Pe textul:
„albul cetății" de George Pașa
Cu respect,
George Pașa
Pe textul:
„unghii" de Valeriu Sofronie
Cât privește impresiile tale ele sunt aproape de adevăr. Cred că fiecare poet caută ceva anume, iar uneori și găsește.
Îți urez multă lumină și pace sufletească de sărbătorile ce vin.
Pe textul:
„castanul înghețat" de George Pașa
Pe textul:
„Cântecul Ponnei" de Maria Gheorghe
Cu plăcerea lecturii,
Pe textul:
„Ultimul iubit, ultima frontieră" de Carmen Sorescu
Există și indici textuali univoci, dar și deschideri prin plurivalența formelor ce sunt bine așezate pe tabla de șah a lumii. textul, organizat în trepte, își rostogolește bila printre faliile de timp, de la \"începutul începuturilor, direct prin zid, în lumea cu scară dublă\" până la \"loc(ul) pentru sfârșit\" din \"nwglijenșa orei\". din vârful piramidei, dimensiunile lumii se între-zăresc prin \"poarta memoriei\". impresionantă e relașia dintre întâmplări tragice, reale și altele ce vin dintr-o altă dimensiune, dar în semnele căreia se citește (mai precis, se scrijelește) un destin.
Sunt multe de spus, dar n-aș vrea să dezvălui mai mult, lăsând cititorului plăcerea de a umbla (ne)stingherit prin labirintul textului. Însă, pentru Timișoara cu \"urme roșii pe albul zăpezii\", pentru puterea de a ne reîntoarce mereu la izvorul Cuvântului, consider că textul merită recomandat. E umila mea opinie.
Pe textul:
„Pictorul orb" de Ioan-Mircea Popovici
Cu respect,
Pașa
Pe textul:
„Îți aduci aminte?" de Maria Gheorghe
E bine că ai deschis un asemenea subiect, contează. Deși sunt în general sceptic, n-am încetat să cred în generozitatea actului poetic.
Pe textul:
„un moft, două mofturi. perfectul poetic" de Ela Victoria Luca
Pe textul:
„Amar" de Vasile Mihalache
Visul a rămas cumva în urmă, dar el tot ține calea poveștii. Ai dat cumva mat hazardului, cum îți propuneai într-un răspuns pe care mi-l dădeai altădată? Dacă e ordine, atunci ordine să rămână, frumusețea în lume să fie stăpână, în \"floarea albă de prun, de cais și gutui\" sunt semnele triplării luminii din dragostea Lui. În legătură cu Narcis și izvorul, parc-aș fi și parcă nu de acord. Nu pentru că n-ar fi niște reflexe ținând de aceeași ordine... Prin Pictorul Orb se pare că ai adus și ordinea de dincolo de vedere. Mai citesc.
Pe textul:
„Jumătăți inegale" de Ioan-Mircea Popovici
Cer scuze autoarei pentru un comentariu prea sec.
Pe textul:
„pleura. alunec pe un perete masculin" de Ela Victoria Luca
Am trăit și înțeles textul în felul meu. Iar autoarea intuiește , cred, acest lucru. Restul nu contează...
Pe textul:
„pleura. alunec pe un perete masculin" de Ela Victoria Luca
Cu stimă sinceră,
Pașa
Pe textul:
„lifturi izbite de cinematograf" de Vasile Munteanu

