Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
A se citi, în al doilea paragraf, fără \"sigur\", de asemenea, fără virgulă între \"m-am referit\" și \"la treptele\" (am apăsat din greșeală o tastă în plus).

Pe textul:

„așteptând rescrierea" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Iată și un colindător la fereastra virtuală, deși nu mă așteptam să mai fiu vizitat. Maria, tu ai tras o brazdă către un viitor incert, dar să fim încrezători. În cine? În ce? Sigur, în Dumnezeu și în puterea Cuvântului Său.
Sigur, textul are multiple valențe, tu descoperind unele dintre ele. Spun numai atât: dacă în texte mai vechi m-am referit, la trepte de aer, de foc, de apă, la scara cu trepte-n zig-zag ce preamărea culoarea fundamentală - iubirea, aici am realizat o sinteză, adăugând și elementul pământ. În ceea ce privește coborârea, dacă urmezi paradoxul, vei vedea că este tot o cale ascensională. Timpul n-aș spune că e plin de el. Dacă te-ai referi la timpuri, nu te-aș contrazice.

O trecere luminoasă în noul an îți doresc!

Pe textul:

„așteptând rescrierea" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
La fel de sincer îți spun că semnul tău de lectură are o exprimare incoerentă, încât nu am înțeles mare lucru și nici n-am să risc a merge calea presupunerii.

Pe textul:

„resemnare" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
E un text interesant, cu idei pe care aș putea să le combat, dar voi respecta viziunea autoarei. Punctul forte este esențializarea, despre cele slabe nu voi vorbi. Numai pleonasmul din final nu-l pot accepta: \"bicicletă cu două roți\". Puteai spune și trotinetă, dar, cum spuneam eu odată, n-ai fi ajuns mai departe de-un zâmbet!

Eu spun că e un text acceptabil, nici slab, dar nici deosebit.

Pe textul:

„Port curajul" de Ecaterina Ștefan

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Cu o singură obiecție, anume utilizarea sintagmei \"ridurile... din pântec\", prea des uzitată, poezia mi se pare bine realizată stilistic, celelalte niveluri ale textului contribuind și ele la crearea unei atmosfere de spiritualizare profundă. Versul de început și cel final încadrează rotund imagini ale unor trăiri la limita transcenderii. Cred că versul final va constitui o deschidere spre noi revelări ale poeticului în creația Danielei Luca. Îi urez Alte realizări pe măsura talentului ei incontestabil.
Sărbători fericite!

Pe textul:

„el nu are chip și nici asemănare cu omul. ruga" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Valeriu Sofronie, dacă nu dorești să răspunzi unui comentariu argumentat, în care sunt subliniate și reușitele textului, e problema ta. Dacă ai vrut să-i răspunzi numai lui Cristi Marble, ar fi trebuit o altă punctuație, altminteri dublarea numelui mi se pare jignitoare. Și eu cred despre domnul Marble că este o clonă, dar nicidecum a mea. Se vede că n-ai citit ce scriu ca să vezi diferenta de stil și nici nu știi că datorită unei intervenții a domniei sale eu am șters un text. Spiritul Crăciunului nu trebuie să ne scadă din obiectivitatea aprecierii.

Vă urez sărbători fericite!

Pe textul:

„unghii" de Valeriu Sofronie

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Cristi, ai dreptste, nu prea mergea \"colbul avid!, nici măcar în sens figurat, având o nuanță peiorativă, fapt pe care nu-l doream nicidecum. De aceea am modificat în sensul dorit inițial. Cât privește \"speranțele crescute în puf\", nu-mi aparțin, ci e mai degrabă o ironie la un alt mod de a fi. Într-un fel, e aici o anume obiectivare a viziunii.
Mulțumesc pentru semnul de lectură. Îți urez și eu: Sărbători fericite!

Pe textul:

„albul cetății" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Valeriu Sofronie, dincolo de simbolistică, primele două versuri sunt hilare, în opinia mea. Logic, dacă aș urma firul enunțului, n-ar trebui să vă recomand decât scurtarea unghiilor pentru a rămâne poet. Îmi cer iertare, însă următoarele versuri salvează totul. Ultimele sunt chiar deosebite.
Cu respect,
George Pașa

Pe textul:

„unghii" de Valeriu Sofronie

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Maria, poate că hățișurile memoriei complică inutil (sau poate că nu!) un aspect al realului ce s-a lipit undeva pe retină. Cu ani în urmă, pe un bulevard din Ploiești, o vijelie rupsese de la jumătatea trunchiului un tânăr castan. A fost o imagine care, surprinzându-mă și într-un moment de sensibilitate extremă, pur și simplu m-a cutremurat. Simbolistica acestui text este adiacentă acelei impresii. Am mai scris vreo două poezii marcate de același moment, dar cam vetuste, deși impresia era mult mai vie și mai directă.
Cât privește impresiile tale ele sunt aproape de adevăr. Cred că fiecare poet caută ceva anume, iar uneori și găsește.

Îți urez multă lumină și pace sufletească de sărbătorile ce vin.

Pe textul:

„castanul înghețat" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Un portret bine realizat al unui Om. Cu toții avem probabil în minte imaginea câte unui dascăl, unii dintre noi luându-l ca model. Azi mult mai rar se întâmplă așa. N-aș vrea să fac un elogiu, mai ales că bănuiesc la ce profesor te referi, dar mă impresionează că îi ești o ucenică fidelă.

Pe textul:

„Cântecul Ponnei" de Maria Gheorghe

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Într-adevăr, e un text plăcut, dar nu mă pot detașa îndeajuns de el pentru a-l remarca și altfel. Ca să folosesc totuși un stil mai simplu de a comenta, voi spune că mi-au plăcut mai mult vrersurile următoare: bandajez texte magice pentru lumea de apoi\", \"iubitule pe spatele tău sunt plaje și mări capabile să mă cuprindă\" sau ultimele două versuri din text.

Cu plăcerea lecturii,

Pe textul:

„Ultimul iubit, ultima frontieră" de Carmen Sorescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ce pot să spun, încă de la început, este că această personală a lui I. M. Popovici, ca și altele, de altfel, transgresează granițele dntre speciile literare, fiind greu încadrabilă într-o orientare literară, deși are și metatext, și onirism, și înclinații spre suprarealism etc.

Există și indici textuali univoci, dar și deschideri prin plurivalența formelor ce sunt bine așezate pe tabla de șah a lumii. textul, organizat în trepte, își rostogolește bila printre faliile de timp, de la \"începutul începuturilor, direct prin zid, în lumea cu scară dublă\" până la \"loc(ul) pentru sfârșit\" din \"nwglijenșa orei\". din vârful piramidei, dimensiunile lumii se între-zăresc prin \"poarta memoriei\". impresionantă e relașia dintre întâmplări tragice, reale și altele ce vin dintr-o altă dimensiune, dar în semnele căreia se citește (mai precis, se scrijelește) un destin.

Sunt multe de spus, dar n-aș vrea să dezvălui mai mult, lăsând cititorului plăcerea de a umbla (ne)stingherit prin labirintul textului. Însă, pentru Timișoara cu \"urme roșii pe albul zăpezii\", pentru puterea de a ne reîntoarce mereu la izvorul Cuvântului, consider că textul merită recomandat. E umila mea opinie.

Pe textul:

„Pictorul orb" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Maria, știu că e o \"personală\", te urmăresc demult cu atenție, mai ales că, într-un fel, completezi universul prozei lirice a unui autor apreciat de mine, I. M. Popovici. N-am lăsat până acum vreun semn de lectură pentru că aștept parcă mai mult. Sunt unele imagini și gânduri deosebite și aici, dar uneori rimele parcă nu te ajută să spui ceea ce ai dori cu-adevărat. Poate greșesc și îmi cer anticipat scuzele de rigoare. În mod sigur vei ajunge și la autenticitate.
Cu respect,
Pașa

Pe textul:

„Îți aduci aminte?" de Maria Gheorghe

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Nu știu, dar uneori poezia se îndepărtează de acea gratuitate a jocului, de acel cutremur interior pe care ți-l produce receptarea acestuia. Se vorbește atât de mult despre clișee încât faptul în sie a devenit un clișeu. Nu contează că uneori poți șterge praful de pe cuvinte și că, prin intuiția poetică ai găsit un context inedit. \"Savurăm\" textele ca pe chips-uri sau ca pe o cafe au lait, uitând că o profundă lectură presupune multiple dimensiuni. Poate ar trebui să ne abținem să vorbim atunci când un text ni se pare opac. Poate e vina noastră.
E bine că ai deschis un asemenea subiect, contează. Deși sunt în general sceptic, n-am încetat să cred în generozitatea actului poetic.

Pe textul:

„un moft, două mofturi. perfectul poetic" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
O poezie a solitudinii, cu două comparații sugestive, în special aceea din final. Ne risipim atât de ușor, Vasile, dar ceva tot rămâne. Dincolo de întristări și trădări, căderi, rămâne privirea îndreptată spre cer. Apreciez aici sinceritatea discursului, coeziunea ansamblului. Sigur, cele trei definiții poetice din debutul textului mi se par cam multe. Poate că dezvoltarea lor în secvențe mai ample ar fi adus un plus valoric. Spun cum aș fi scris eu, dar tu știi mai bine.

Pe textul:

„Amar" de Vasile Mihalache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"Pe ușa ce dă spre nordul tâmplei tale ai aceeași lume.\" (I. M. Popovici)
Visul a rămas cumva în urmă, dar el tot ține calea poveștii. Ai dat cumva mat hazardului, cum îți propuneai într-un răspuns pe care mi-l dădeai altădată? Dacă e ordine, atunci ordine să rămână, frumusețea în lume să fie stăpână, în \"floarea albă de prun, de cais și gutui\" sunt semnele triplării luminii din dragostea Lui. În legătură cu Narcis și izvorul, parc-aș fi și parcă nu de acord. Nu pentru că n-ar fi niște reflexe ținând de aceeași ordine... Prin Pictorul Orb se pare că ai adus și ordinea de dincolo de vedere. Mai citesc.

Pe textul:

„Jumătăți inegale" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Poate am fost prea concis în comentariul anterior, ideile contrazicându-se între ele. Dane, eu nu sunt un prefăcut, eventual mai pot greși în aprecieri. Vezi totuși că mai jos am vorbit de un întreg. Nu vreau să intru în polemică, nu vreau să dau, nici să primesc lecții de literatură.
Cer scuze autoarei pentru un comentariu prea sec.

Pe textul:

„pleura. alunec pe un perete masculin" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sigur, dacă ar veni un vânător de clișee, ar spune probabil că sunt prea multe sintagme-șablon (mă refer la metaforele formate prin determinant genitival. Dar eu nu voi spune asta, pentru că, dincolo de încercarea de obiectivare a evaluării scrisului, cred că mai mult contează emoția poetică atât a creatorului, cât și a receptorului. Eu văd aici un întreg formă - gând - stări - imagini...
Am trăit și înțeles textul în felul meu. Iar autoarea intuiește , cred, acest lucru. Restul nu contează...

Pe textul:

„pleura. alunec pe un perete masculin" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Frumoase instantanee, acompaniate de stări poetice diverse. Umor, gravitate, ironie, dezgust reținut. Nu-i nicio problemă dacă mai scrii în prozodie clasică, Vasile. Cititori vei avea, chiar dacă mai puțini comentatori. Pentru mine rămâi un reper, chiar dacă nu voi reuși să-mi egalez maestrul.
Cu stimă sinceră,
Pașa

Pe textul:

„lifturi izbite de cinematograf" de Vasile Munteanu

0 suflu
Context