Pictorul orb
(Urmele roșii pe albul zăpezii)
![](\"http://i210.photobucket.com/albums/bb201/plajacusuflet/zbor%20de%20pescarus/0278.jpg\")
Iau din voiajul acela, la piramide, un punct de dunga albastră. Îl rostogolesc prin zăpada mieilor, până-l fac de-un trup de om de zăpadă. Mai știi cine zicea asta? mă întreabă Daian. Îi place să enerveze lumea anunțând o întrebare și lăsându-te-n așteptare. De data asta însă, parcă simțindu-se descoperit, schimbă vorba. Poți să-mi faci un desen pentru realitatea asta?
![](\"http://i210.photobucket.com/albums/bb201/plajacusuflet/culegatorii%20de%20scoici/c4.jpg\")
Și-n vuietul vremii își făcu loc dimineața din Timișoara lui 18 decembrie 1989. Poetu-și lăsă întâmplarea în pana îngerului căzută pe-un zar. O viespe-și bâzâie intenția de a-i pătrunde-n punctele singulare... La începutul începuturilor, direct prin zid, în lumea cu scară dublă, ai zis că-mi scrii o scrisoare... iată că ai reușit perfecta amânare... ce mult mi-ar fi plăcut ca tăcerile tale să fie mai vii... Te las să vezi din vârful piramidei... povești cu vis și viață, de pe drum... ninge aici, la începutul începuturilor... acuuuum, acuuum, acum... e jar destul sub scrum... și-s aburi de poveste, și-un rotocol de fum/ din pipa împăcării și frunza de tutun....
![](\"http://i210.photobucket.com/albums/bb201/plajacusuflet/Craciun/DSCF7536.jpg\")
La porțile Levantului, undeva, pe dunga zării, sfera-și părăsise axa. Păsările au zburat peste zidul alb. Spinarea lucioasă de pește răsucește-n poarta memoriei cheia atelierului orb de corb... iau cupa de lângă brăduțul lui Moș Crăciun și-o lovesc, scurt, de-un drum... am furat din sferă pana și m-am apucat de carte... scârțâia scrijelitura, hașuram umbra mărunt, până-n pragul primăverii conducea omul cărunt... ... urmele tale roșii pe albul zăpezii din Timișoara..... pe 18 dimineața tata ne-a spus să rămânem acasă, că la Timișoara este revoluție. Credeam că-i o metaforă, întrucât în noaptea de 17 spre 18 a tunat și-a fulgerat ca vara... și ne-a spus că gara-i păzită și nu se intră-n cetate... am zis că suntem anunțați că venim și dacă cei de acolo nu au sunat înseamnă că sunt semne bune... Aici, între durere și părere... între tăcere, gând și Infinit, e locul strâmt și-i adiere... și-n neglijența orei, e loc pentru sfârșit...
(Constanța, 18 decembrie, 2007)
![](\"http://i210.photobucket.com/albums/bb201/plajacusuflet/cadranul%20solar/I125.jpg\")
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 328
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “Pictorul orb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/1759010/pictorul-orbComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MGo camasa rosie ca fond pentru imp:resie de tarm de mare...
am luat de la Pictor intrebarea, ca sa schimb vorba...\"Poți să-mi faci un desen pentru realitatea asta?\"....m-as dedubla intr-o stea si, in loc de desen, as lasa-o pe ea pe umarul sevaletului pentru noptile boreale ale Pictorului orb.
restul a zis Pasadia: \"Sunt multe de spus, dar n-aș vrea să dezvălui mai mult, lăsând cititorului plăcerea de a umbla (ne)stingherit prin labirintul textului. Însă, pentru Timișoara cu \"urme roșii pe albul zăpezii\", pentru puterea de a ne reîntoarce mereu la izvorul Cuvântului, consider că textul merită recomandat. E umila mea opinie\".
maria
IP
DMla multi ani si la multe iluzii
cu stima si prietenie
Djamal
MGle matin du 18, papa nous a dit de rester à la maison, parce qu\'à Timisoara la révolution avait commencé. Je croyais que c\'est une métaphore , parce que la nuit du 17 au 18 on entendait gronder le tonnerre et il y avait des éclairs comme si nous étions en été… et il nous a dit que la gare était surveillée et que personne ne pouvait entrer dans la cité... je me suis dit que nous étions pour y aller et si ceux de là-bas n\'ont pas appelé ça veut dire que les signes sont bons… Ici, entre la douleur et l\'impression... entre le silence, la pensée et l\'Infini, c\'est le lieu étroit et un souffle léger du vent… et dans la négligence de l\'heure, il y a de la place pour la fin...
IPapoi as incepe sa vad care din poze disparuse din album... zilele astea, intr-o carte luata la anticariat gasisem o fotografie... o banuiala ma face sa cred ca dadusem de-un fir al carui capat duce spre spargerea din casa cu iedera...
Există și indici textuali univoci, dar și deschideri prin plurivalența formelor ce sunt bine așezate pe tabla de șah a lumii. textul, organizat în trepte, își rostogolește bila printre faliile de timp, de la \"începutul începuturilor, direct prin zid, în lumea cu scară dublă\" până la \"loc(ul) pentru sfârșit\" din \"nwglijenșa orei\". din vârful piramidei, dimensiunile lumii se între-zăresc prin \"poarta memoriei\". impresionantă e relașia dintre întâmplări tragice, reale și altele ce vin dintr-o altă dimensiune, dar în semnele căreia se citește (mai precis, se scrijelește) un destin.
Sunt multe de spus, dar n-aș vrea să dezvălui mai mult, lăsând cititorului plăcerea de a umbla (ne)stingherit prin labirintul textului. Însă, pentru Timișoara cu \"urme roșii pe albul zăpezii\", pentru puterea de a ne reîntoarce mereu la izvorul Cuvântului, consider că textul merită recomandat. E umila mea opinie.