Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
E frumos distihul final, cu un imaginar poetic ingenios și sugestiv, chiar dacă metafora \"iedera privirii tale\" e ușor clișeică.

Pe textul:

„o istorie a zilei" de silviu viorel păcală

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Liviu, da, cred și eu că ar fi fost un titlu nepotrivit conținutului. Poate nu am eu cine știe ce știință a scrisului, dar consider că nu de puține ori aleg titluri inspirate. Deși starea din momentul creației era una oarecum letargică, probabil în subconștient era o \"luptă cu inerția\". Mă bucură faptul că vezi aici un text viu. Onorat de noua ta vizită.
Cu stimă,
Pașa

Eugen, se întâmplă uneori să fiu inspirat și într-un spațiu restrâns. Nu înseamnă că nu există și eșecuri. Cât despre \"cuprinderea\" acelui vers, cred că exagerezi puțin. Mulțumesc!
Cu aceeași stimă,
Pașa

Pe textul:

„ceva care seamănă cu tine" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
E aici un discurs poetic inteligent, dublat de măiestrie artistică. Despre umorul din textele lui Liviu Nanu s-a mai vorbit, a mai fost asemănat cu acela al lui Sorescu (chiar și eu am spus așa ceva). Dar acum îmi dau seama că e nedreaptă această comparație. Liviu are propria manieră de relevare a frumosului sau a derizoriului, chiar dacă, asemenea poetului amintit, nuanțează stările și surprinde prin paradoxuri neașteptate. M-au impresionat în special inspirația de alegere a comparațiilor la momentul potrivit, finalul ce lasă o tăcere cu tâlc.

Pe textul:

„de mînă cu Waldo" de Liviu Nanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Când mă refeream la neajunsuri, aveam în vedere insistența prea mare pe comparație. Sunt opt comparații, dacă nu cumva am omis vreuna. Prea multe. Știu că nu se mai poate face nimic, dar unele ar fi putut ușor deveni metafore. Mai știu că și pentru tine e importantă păstrarea ideii. Într-un fel, scade și din frumusețea artistică. Probabil n-ai să-mi răspunzi, cum s-a cam întâmplat la ultimele mele comentarii în pagina ta, dar tot am ținut să vorbesc.

Pe textul:

„Cu vorbe puține pe vreme destulă" de Vasile Mihalache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vasile, ai scris aici o poezie valoroasă, în ciuda unor închideri metaforice, scuzabile, în condițiile în care stilul tău mai este într-o măsură tributar neomodernismului anilor \'70. Dar la fel ar fi nedrept să nu amintesc și tendințele novatoare, atât prin problematica deschisă acestui timp, cât și prin axarea pe un cotidian relevant, dar transfigurat poetic printr-o filosofie personală oarecum stranie, dar înclinând spre autenticitate. Sunt și neajunsuri pe care le văd, dar nu le voi marca, e posibil să le observi și tu.

Pe textul:

„Cu vorbe puține pe vreme destulă" de Vasile Mihalache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Maestre Kalp, sunt onorat de vizită. Inițial chiar doream să dau titlul \"natură moartă\", dar mi-am dat seama că acesta de acum e cel mai potrivit. E ceva care seamănă cu un \"noi\" generic, îndurerați de artificialitatea și nepăsarea lumii, dar și parte activă/ pasivă a mecanismului alienant. Diluviul din final e mai mult o (auto)ironie, dar se dă și o șansă unei altfel de lumi.

Mulțumesc, om bun!

Pe textul:

„ceva care seamănă cu tine" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mie mi se pare unul dintre textel bune ale autoarei. Aș fi preferat să tac, așa cum au tăcut mulți, poate de sfială în fața unei asemenea \"imprudențe\". Poate ar fi trebuit mai puțină directețe a mesajului, poate da impresia de facil, deși nu e așa ceva. E o schimbare totuși prin această atenuare a intensității emoționale de care vorbești, prin renunțarea la exclamații sau la unele retorisme. \"Imprudența\" de care spuneam se referă la prea marea transparență a mesajului, parcă nimic nu se mai tăinuiește, în sensul bun al cuvântului, nu de ascundere ipocrită. Așa văd eu.

Pe textul:

„să te îndrepți, să miști ușor capul" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Katy, sunt versuri pe care și eu le consider bune, dar ceea ce mi-a reușit mai bine e conținut, în opinia mea, în versurile 1 și 2 din ultima strofă. Despre \"osatura minunii\" ce să zic, intuiam că nu va plăcea multora, dar nu pot renunța la ea, pentru că, pleonastic vorbind, e chiar scheletul poemului. E metafora ce mi-a dat ideea, nu o pot trăda.

Mulțam!

Pe textul:

„nu-s legi pentru minune" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ecaterina, eu nu țin, în general, cont de modele trecătoare, scriu așa cum simt că e mai bine. Sper să aduc, în cele din urmă, ceva cu adevărat nou, frumos, sensibil. Chiar dacă nu va avea, la început, efectul dorit, dar totul se acumulează în timp. Textul acela a fost păstrat destul, a fost modificat suficient, încât să nu mai atingă pe cineva, dar l-am considerat slab, în ciuda comentariilor favorabile. Aici, ți-ai dat seama, e numai o parodie după acela.

Andrei, e numai un \"pa\", nu despărțire. Distanțare, da.

Vă mulțumesc!

Pe textul:

„am rupt scrisoarea" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mă gândeam că titlul va speria și aici nu va pătrunde nimeni. Sau, oare, voi nici n-ați ieșit, ați fost ascunși pe undeva și n-am avut cum să vă dau afară? Sigur, glumesc, mă bucură prezența voastră aici.
Angela, nu e un dialog cu alter ego-ul, ci o adresare (alt)cuiva. Dar dacă tu spui așa, mi-e greu să te contrazic.

Andrei, îmi pare foarte rău că textul a devenit misterios. N-am dorit niciun mister, ci o comunicare a unor gânduri și trăiri.

Teodor, poate că e cam mult spus discurs sobru și elegant. Eu oricum apreciez sufletul pe care îl pui în ceea ce scrii. Sper că nu te vei supăra, dar aș prefera să mă citești în tăcere. Știi de ce, ți-am mai spus și altădată. E mult mai important, ți-aș aprecia și mai mult sinceritatea. Știi, reciprocitatea...

Pe textul:

„aici nu te vei regăsi" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Nu spun că textul nu transmite ceva, că nu are un echilibru, dar poate că tematica aceasta așa de veche necesita, totuși, straie poetice pe măsură. Prima strofă transmite un adevăr de necontestat, dar imaginile sunt prea uzitate. Primul vers din strofa a doua e clișeic, al doilea forțează o semnificație, dar nu ajunge la ea. A treia strofă e banală, mai conține și un dezacord gramatical. Nici strofa a patra nu e verosimilă. Doar în final simetria și paralelismul aduc niște versuri cu adevărat bune, dar nesprijinite de un întreg. Nu fi dezamăgită, știu că poți scrie și mai bine. Sau poate alții văd altcumva, nu mă lua în seamă.

Pe textul:

„Soare viu" de Ecaterina Ștefan

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Timpul ca Tympul (sau Katympul), bătrânul ca bătrânul. Importantă este însă relația dintre bătrân și timp. Ea nu prea se vede aici, e din altă poveste. Chiar dacă \"orele se călcau în picioare\".
Eu nu cred că poezia trebuie să fie comodă, indiferent de lectură. Nici aici nu este. Dar prea puțin este transmis, de parcă orele \"călcate în picioare\" s-ar fi redus la niște clipe mutilate.

Pe textul:

„bătrânului timp" de Daniel Gherasim

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mi-a plăcut poezia, prin puterea catharctică pe care a avut-o asupra mea. Versul final e oarecum ambiguu, conține o licență poetică, probabil conștientizată, întrucât sensul din text al verbului \"a înfrăți\" cerea diateza reflexivă.
Aș acorda o stea, dar nu mă simt în stare să argumentez, dar să știi că oricum pe aceea din sufletul meu ai primit-o.
Mulțumesc pentru o lectură emoționantă!

Pe textul:

„Și ziceam că nu-ți mai scriu" de Carmen Sorescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Da, un singur drum spre lumină, acela mai greu, pe care a pășit El; \"o stradă care duce spre linia orizontului/ o singură stradă\". Dar încercările de a regăsi acestea în interior sunt barate de întunericul ce revine obsesiv, încât nici exercițiile de respirație nu ajută. În ultima strofă, această luptă interioară cu sinele și spațiul angoasant este salvată de conștiința ființei de a fi parte din lumina cuvântului. Subtextul are însă o undă amară, de parcă aici s-ar fi înecat toți peștii.

Pe textul:

„ieșirea din întuneric" de Dana Banu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Katy, cred că e sinceră \"offtopicăiala\" ta, dar te înțeleg, te grăbeai, n-ai mai avut și timp să argumentezi. Drumul e același, chiar dacă eliberat de colbul metaforic. Însă, până la urmă, tot acela ne va (în)scrie drumul. Mulțumesc!

Ioana, e pertinent comentariul tău. Am început să înțeleg și prea frecventa utilizare de către tine a punctelor de suspensie. Aici, cel puțin, mă ajută să văd și reprosurile ascunse. Adică, de ce antipoezie? Sau faptul că nu prea răzbate iubirea de aici. Mulțumesc!

Pe textul:

„ceea ce nu se va scrie vreodată" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Scuze, A. Dragomir se referea la auxiliarul verbului. Corect: \"or fi fost\".

Pe textul:

„orașul din mine noaptea,între gesturi" de Teodor Dume

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Chiar dacă tema și ideile textului nu sunt noi, totuși maniera de exprimare artistică a acestora și tribulațiile creatorului dezvăluie un spirit complex. Poate că modul cum se reflectă aici ideea că poetul este, înainte de toate, un om, cu mizeriile sale interioare (\"ca animalul din gând în care am dat cu piciorul/ fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele\"), dar având conștiința unei meniri artistice născute din iubire față de om, deși numai ipostazele ființei sale cunosc aceasta (\"doar chipurile din vene cunosc povestea/ pentru că rostul meu e să nu urăsc\"), poate ca toate acestea constituie, ținând cont și d mijloacele de realizare artistică, partea cea mai bună din poezie.
E aici și un fel de \"ars poetica\", în subtext reflectându-se și dezamăgirea față de \"canibalismul poetic\" al unor lupte de idei duse până anularea statutului prim de ființă umană. De aceea, comparația amintită cu \"animalul din gând\" lovit cu piciorul se află în simetrie cu aceea dinspre final, de unde înțelegem că, de multe ori, omul proiectează în celălalt propriile sale porniri nesăbuite.
Prima strofă e reușită și, de aici, toate micile imperfecțiuni, cum ar fi \"spatele întrebărilor ridate\" (sintagmă ușor clișeică și dazarmonică), sau eroarea gramaticală semnalată de A. Dragomir (acuzativul \"pe care\", chiar dacă se repetă prepoziția în același vers) nu anulează un text deosebit (în opinia mea). Conjuncția \"ori\" este corect utilizată.

Pe textul:

„orașul din mine noaptea,între gesturi" de Teodor Dume

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Petruț, mulțumesc pentru semn. Da, mitul peșterii.

Katy, n-am vrut să te supăr, dar mi-am exprimat cu voce (cam) tare o nemulțumire față de mine însumi. Doream un text amplu, dar, ca și altădată, a intervenit ceva care automat impunea finalul, în cazul acesta, peștera ca început și sfârșit. Da, acolo unde spui tu, e partea \"amuzantă și tristă\" a textului, ca să te citez pe tine dintr-un alt comentariu lăsat în pagina mea. Mulțumesc mult!

Pe textul:

„înaintea prașilei" de George Pașa

0 suflu
Context