George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Pe textul:
„o istorie a zilei" de silviu viorel păcală
Cu stimă,
Pașa
Eugen, se întâmplă uneori să fiu inspirat și într-un spațiu restrâns. Nu înseamnă că nu există și eșecuri. Cât despre \"cuprinderea\" acelui vers, cred că exagerezi puțin. Mulțumesc!
Cu aceeași stimă,
Pașa
Pe textul:
„ceva care seamănă cu tine" de George Pașa
Pe textul:
„de mînă cu Waldo" de Liviu Nanu
Pe textul:
„Cu vorbe puține pe vreme destulă" de Vasile Mihalache
Pe textul:
„Cu vorbe puține pe vreme destulă" de Vasile Mihalache
Mulțumesc, om bun!
Pe textul:
„ceva care seamănă cu tine" de George Pașa
Pe textul:
„să te îndrepți, să miști ușor capul" de Ela Victoria Luca
Mulțam!
Pe textul:
„nu-s legi pentru minune" de George Pașa
Andrei, e numai un \"pa\", nu despărțire. Distanțare, da.
Vă mulțumesc!
Pe textul:
„am rupt scrisoarea" de George Pașa
Angela, nu e un dialog cu alter ego-ul, ci o adresare (alt)cuiva. Dar dacă tu spui așa, mi-e greu să te contrazic.
Andrei, îmi pare foarte rău că textul a devenit misterios. N-am dorit niciun mister, ci o comunicare a unor gânduri și trăiri.
Teodor, poate că e cam mult spus discurs sobru și elegant. Eu oricum apreciez sufletul pe care îl pui în ceea ce scrii. Sper că nu te vei supăra, dar aș prefera să mă citești în tăcere. Știi de ce, ți-am mai spus și altădată. E mult mai important, ți-aș aprecia și mai mult sinceritatea. Știi, reciprocitatea...
Pe textul:
„aici nu te vei regăsi" de George Pașa
Pe textul:
„Soare viu" de Ecaterina Ștefan
Eu nu cred că poezia trebuie să fie comodă, indiferent de lectură. Nici aici nu este. Dar prea puțin este transmis, de parcă orele \"călcate în picioare\" s-ar fi redus la niște clipe mutilate.
Pe textul:
„bătrânului timp" de Daniel Gherasim
Aș acorda o stea, dar nu mă simt în stare să argumentez, dar să știi că oricum pe aceea din sufletul meu ai primit-o.
Mulțumesc pentru o lectură emoționantă!
Pe textul:
„Și ziceam că nu-ți mai scriu" de Carmen Sorescu
Pe textul:
„ieșirea din întuneric" de Dana Banu
Ioana, e pertinent comentariul tău. Am început să înțeleg și prea frecventa utilizare de către tine a punctelor de suspensie. Aici, cel puțin, mă ajută să văd și reprosurile ascunse. Adică, de ce antipoezie? Sau faptul că nu prea răzbate iubirea de aici. Mulțumesc!
Pe textul:
„ceea ce nu se va scrie vreodată" de George Pașa
Pe textul:
„orașul din mine noaptea,între gesturi" de Teodor Dume
Pe textul:
„orașul din mine noaptea,între gesturi" de Teodor Dume
E aici și un fel de \"ars poetica\", în subtext reflectându-se și dezamăgirea față de \"canibalismul poetic\" al unor lupte de idei duse până anularea statutului prim de ființă umană. De aceea, comparația amintită cu \"animalul din gând\" lovit cu piciorul se află în simetrie cu aceea dinspre final, de unde înțelegem că, de multe ori, omul proiectează în celălalt propriile sale porniri nesăbuite.
Prima strofă e reușită și, de aici, toate micile imperfecțiuni, cum ar fi \"spatele întrebărilor ridate\" (sintagmă ușor clișeică și dazarmonică), sau eroarea gramaticală semnalată de A. Dragomir (acuzativul \"pe care\", chiar dacă se repetă prepoziția în același vers) nu anulează un text deosebit (în opinia mea). Conjuncția \"ori\" este corect utilizată.
Pe textul:
„orașul din mine noaptea,între gesturi" de Teodor Dume
Katy, n-am vrut să te supăr, dar mi-am exprimat cu voce (cam) tare o nemulțumire față de mine însumi. Doream un text amplu, dar, ca și altădată, a intervenit ceva care automat impunea finalul, în cazul acesta, peștera ca început și sfârșit. Da, acolo unde spui tu, e partea \"amuzantă și tristă\" a textului, ca să te citez pe tine dintr-un alt comentariu lăsat în pagina mea. Mulțumesc mult!
Pe textul:
„înaintea prașilei" de George Pașa

