ceea ce nu se va scrie vreodată

suuuuuuuuuuuppppppppeeeeeeeeeeeeeeeeerrrrrr!!!

îmi cer scuze de off topicul aista, așa înainte de plecare. să sperăm că editorii încă dorm.

\"ești pe calea cea bună\", era un verset care începea așa se termina cu \"fiica mea\".
ce să mai zic. faci progrese, progrezi, nu știu dacă în regres.

dar îmi place, sincer.

nu cred că mai reușesc să-ți citesc rps tot offtopicăit, dacă ai să rsp.

multă inspirație, scrie-ți povestea vieții mai departe. eu o să citesc cînd vin.

zîmbet.

un poem(antipoezie?) reușit...parcă mai viu decat altele!...povestea-spațiul sacru din inima cuvantului...și o desfășurare a ei spre lume, ca o închidere...*spuneri* \"smintire\" *numite* dragoste...pentru că, pare s-amintească poetul:
\"pasul
plutirea
înlănțuirea
fericirea
și alte și alte certitudini fără legătură cu alții
nu pot fi trăite-n reluare\"

la mine a ajuns un poem despre unicitatea și misterul trăirii în propriul univers...un poem profund vorbitor...pană la un punct...identificarea perfectă (și perfect posibilă, uneori) cu celălalt... dar asta nu se întamplă niciodată fără iubire...

Katy, cred că e sinceră \"offtopicăiala\" ta, dar te înțeleg, te grăbeai, n-ai mai avut și timp să argumentezi. Drumul e același, chiar dacă eliberat de colbul metaforic. Însă, până la urmă, tot acela ne va (în)scrie drumul. Mulțumesc!

Ioana, e pertinent comentariul tău. Am început să înțeleg și prea frecventa utilizare de către tine a punctelor de suspensie. Aici, cel puțin, mă ajută să văd și reprosurile ascunse. Adică, de ce antipoezie? Sau faptul că nu prea răzbate iubirea de aici. Mulțumesc!