o istorie a zilei

E frumos distihul final, cu un imaginar poetic ingenios și sugestiv, chiar dacă metafora \"iedera privirii tale\" e ușor clișeică.

Simt că ai dreptate, din păcate sunt într-o mlaștină a inspirației și nu pot să ies. Cu stimă, să ne citim!

la suflet mi-a ajuns poezia ta. Mică, frumoasă. Toate strofele îmi plac. Nici un minus. E prima dată când te citesc.

În asemenea \"mlaștini\" să mai intri. Fiecare \"strofă\" are farmecul ei aparte, bine construit. Nu mi se pare clișeistică \"iedera privirii tale\", mai ales însoțită de versul următor, și dimpotrivă, e o excelentă metaforă folosită exact atunci când a trebuit. Clișeu este să fugim de sensurile subtile ale cuvintelor și să ne băgăm mâinile în buzunar. E un mic giuvaier cu minunate reflexe.

Mie mi-a plăcut textul, pentru că sunt deschis spre o multitudine de stiluri poetice și știu ce înseamnă admirație necondiționată. N-am spus mai multe nu pentru că nu știu ce înseamnă subtilitate a cuvintelor, mai ales că pot găsi așa ceva și acolo unde alții strâmbă din nas. Am spus că metafora \"iedera privirii tale\" e ușor clișeică, deși în context e potrivită. Cei care citesc textele și comentariile mele știu că nu sunt printre cei care găsesc la orice pas limbaj șablonard. Am spus acest lucru chiar și fiind puțin autoironic, deoarece și eu am o metaforă asemănătoare: \"iarba privirii tale\". Deci, o construcție poetică asemănătoare. Autorul nu merită polemica noastră și nici aplauzele uneori nemeritate.

nu știu dacă neapărat clișeică sau poate doar un pic greoaie pentru că ai iederă și încolăceala - senzația de buclă crescândă dublată

dar iau asta
\"spre seară
o întâmplare albă încolăcită de sunete\" ce îmi pare de-o expresivitate și finețe rară
aproape esența de femeie

Un poem discret despre libertate dar și despre teama abia perceptibilă de a nu fi descoperit în spatele măștii, în pielea unui alter ego. O pândire meticuloasă a vânatului transformată până la urmă în inversul ei. Finalul face toti banii și o să așez in raftul cu imagini reușite \"întâmplare albă încolăcită de sunete\".

un poem rotund, incununat de ultimul vers, cu adevarat deosebit:
\"o întâmplare albă încolăcită de sunete\"
cu prietenie,
andrei t