era din perioada cu măcriș

îmi par de reținut aceste versuri :

privirile bunicului dansau în coasă/ copii cu pielea de smalț –
foarte reușită comparația asta a pielii gingașe de copil cu luciul si netezimea smalțului

place, da, e un fel de heraldică “lirică” a erei în care a copilărit autorul,
apropo, întotdeauna când vă citesc ( asta fiindcă nu doar o dată am gasit ceva, să spunem, îmbietor, aici , rămân cu impresia ca numele se potrivește perfect stilului zbanghiu, ager,
într-un cuvânt hâtru ( în dulcele meu grai moldovenesc ) :)

nu în ultimul rând, admir modalitatea de a reproduce realitatea prin metaforă, fără a pierde pe parcursul scrisului din faptele ei concrete. În poezia de acest gen asociez brutului, esența. Și nu deranjează deloc că finitului i-ar lipsi ceva, în cazul de față, o continuare de gând.

da, pentru era măcrișului !