Poveste

pai de aia ai sters lumina ca sa il incurci pe taur, dar el stie si pe intuneric unde sa loveasca; au coarnele lui dubii?

nu ma asteptam sa se sfarseasca asa, dar uite ca se intampla.ziceam ca o sa fie ceva sobru si profund, dar s-a dovedit profund si cu nazbatie in final.
p.s. ar fi bine sa nu mai retragi texte, ca sa nu ramai mereu la 0

frumos
citind poezia aceasta mi-am zis mä pe ästa sa tzi-l faci prieten ca-i om fain :)
pläcut mult

ei, aș!

ps: felix, pe la mine mai treci?

Taurii daltoniști au dubii, cei în regulă acționează la acea culoare a semaforului, ca să zic așa.

Deși de formație sunt regulamentar, în poezie sunt tare gărgăune, am momente când îmi bâzâie ceva pe cortex...pe acolo și îmi iau câmpii. Dar am să încerc să fiu mai ponderat. Cu considerațiune!

Sentimentul e reciproc, dar fără tendințe doamne ferește, la nivel ideatic spun. Salve și cu aplomb spre rătăcire!

Frate, bucură-te că ești!

Azi am fost botezat de ploaie, așa m-am simțit. Mâna Domnului, mi-am zis. De fapt era a unei Doamne. Fac o reverență și te salut cu doi fluturi la rever.

presimt - mai mult sper - ca de acum linistea va plana peste capetele noastre, forje de slove, si te felicit si pentru prima recomandare in topul agoniei, cu multumiri pentru cine a facut-o. mai presim ca orizontul poetic de asteptare nu va mai fi tot 0 si ca prezenta ta pe site ii va impumut un aer de confidenta (in sensul de incredere).
nu ating fluturii ca sa nu ii pagubesc de polen. daca asta paream ca fac a fost doar o impresie. m-ar onora o opinie la poemul-ghicitoare.

Și mie mi-a plăcut poemul, am aflat în ce zodie e autorul și, mai ales, de ce oftează.

Să știi că-mi placi, cu toate că îți porți părul neîngrijit, ochii neasortați cu poșeta și cu toate iubirile tale trase la indigo.

Să știi că mai nou am și păduchi, deși nu văd legătura, ți-am zis de poem, tu-mi zici de recuzită. Dar păduchii ăștia nu-mi afectează creierul. :) Introspecția, zic. Nu te repezi așa. Și vezi că ți-a scris și Liviu Nanu. Or ești emoționat?!

Mulțam de apreciere! Cu stimă!

text scris cu adevărul la masă

reverență

iata de ce :
titlu: nimic mai banal, in stilul incepatorului care se simte alesul in masura sa vb despre povestea in care traim. poveste? mai degraba, infatuare

prima parte, pana la copiii care au murit si a caror fantezie e libertatea mi se pare de o dulcegarie poetica si, dpv filosofic, o idiosincrazie crasa. nimic mai lipsit de substanta. ce spui aici? ca te-ai sters de lumina, of, chiar pe piept si nu in alta parte(macar daca erai femeie!). iar definitia libertatii e, repet, o chestie ilogica daca nu cel putin confuza ptr tine. si taurul cu coarnele (incovoiate?) direct intre coastele tale (te-a tavalit vreo unul, recent?) - ma duce cu gandul de bravada poetica dublata de o mimare a suferintei care nu acorda nici un credit poetic sau de alta natura. iar intrebarea de final nu e (auto)ironica, ci reflecta maretia si persiflarea de care te consideri capabil ptr a infrunta taurii, care sunt.

iar in privinta stelelor primite, ioana iti salveaza textul,prin interpretarea facuta, desi nu merita, iar domnul nanu nu argumenteaza.

iar de cum stii sa com sau sa raspunzi la com - clar: eu am dreptate! :)

esti copilul care a murit
vazut de un adult oarecare

povestea ta, desigur

mi-a placut finalul, remarcabil, pusa ca ultima intrebare din libertate

(ma sacaie un pic \"inconvoiatul\" acela. nu era \"incovoiat\"?)

atît am de zis și mă duc să-mi iau un bilet la coridă ;)
M.

mie îmi place titlul asociat textului. nu anticipează. din text rețin \"libertatea e fantezia unor copii/care au murit\" și finalul. nu înțeleg de ce scrii titlul de două ori. adică acolo unde îi e locul și primul rând din text, dar nu are importanță.
elis

vreau cat de curand raspunsul taurului la intrebarea ta -legitima,as putea spune...altfel,te spun la toti cei de pe malul Beicii...
p.s.
cu alte cuvinte,ma bucur (si fara sa-i spun lui Aurelian)

da, da. foarte fain. sfarsitul e in stilul ce ma incanta pe mine. si atsa apreciez enorm.
felicitari,
medeea

Știi foarte bine că noi de mici ne jucăm cu taurul pe malul Beicii. Acum dacă eu te-am amenințat primul că te spun, de ce ești supărăcios că ai mai multe răni decât mine.

Mai întâi că nu îndrăznesc să-ți rostesc numele, fac o conexiune cu zeii și ambrozia. Mulțam frumos!

Credeam că așa trebuie. Mulțumesc de trecere.

Ai dreptate, dar mi-e frică să modific ceva deoarece am probleme cu P.C-ul.

Primul impuls a fost să fiu răutăcios, apoi... vezi-ți de treabă!

Mulțumesc, țin mult la părerea ta.

Parcă ți-am spus că ești ca un arici. Eu ți-am făcut o reverență spunându-ți surioară, iar tu m-ai pălmuit. Și acum mă doare.

o poezie care nu-mi da nici un fel de stare, cu exceptia versurilor astea (poate):
\"Că libertatea e fantezia unor copii
Care au murit.\"

desi, imi suna si ele cam trase de par. oricum, felicitari pt recomandate si succes.

Versurile 1-4 sunt interesante, poezia isi pierde din intensitate pe final, dar oricum e reusita. Tine-o tot asa.

domnule păcală,
ar exista o rugăminte... poți răspunde printr-un singur comentariu celor care te-au comentat? please!

Sunt superficial în a mă informa. Dar mă conformez. Mulțam!

Mulțam pentru gândul bun. Fac o reverență.

P.S.
a fost odata un rege
care nici practic nici
teoretic nu avea un cal
caci de-l avea
avea si un regat

descopăr acest text al tău, e witty, cum se spune pe românește...:), parcă ar fi două stări care se întâlnesc pe acolo, un fel de râsu-plânsu, ceea ce e ok zic eu.