plăceri flaușate
am pierdut un câine lui nici măcar nu-i pasă
SPsilviu viorel păcalăplăceri vespasiene
și va veni o zi ca o toamnă în care ne vom cheltui poezia prin locuri publice cu riscul să fim văzuți
SPsilviu viorel păcalămă pregătisem de tine
ca după o luptă îmi număram măruntaiele stelele ardeau ca niște țigări mucegăite și renunțasem la scrisul înclinat femeia e cea mai gravă boală de inimă mi-a spus bunicul
SPsilviu viorel păcalăca o minune în pieptul meu
un pumn de scorușe înghețate dorul de copilărie e infinit cum dragostea femeii care se duce la întâlnire pe scări în pasaj
SPsilviu viorel păcalăo gaură mare în acoperiș
ninge iubito și noi avem o gaură mare în acoperiș șoricelul din pivniță nu mai ronțăie iar unele cărți au mucegăit ninge iubito și noi avem o gaură mare în acoperiș
SPsilviu viorel păcalăsms-uri șoptite
înconjoară-mă cu inima ta de cățel deși nu mă pricep la femei tu mă faci un copil cuminte
SPsilviu viorel păcalămi-a spus bunicul
să-ți speli picioarele cu mare grijă în fiecare zi și dacă poți să le speli și pe ale altora ai găsit drumul spre sfințenie copile
SPsilviu viorel păcalăvreau să mă hrănesc cu tine iarna asta
ți-aș putea beatifica zâmbetul în plus n-am ce să mai spun vorbele uneori sunt niște cărucioare abandonate
SPsilviu viorel păcalăam mintea ocupată cu tine și inima ca un cățel
mi-e dor să joc șotron să fac atâtea lucruri nebunești doar ca să zâmbești uneori
SPsilviu viorel păcalăun fel de a spune atât cât poți spune fără să respiri
cutia de țigări 17 noiembrie liniștea unui animal blând într-o inimă de plută o grozavă confuzie melancolia clorotică în cadavru unui trib sălbatic vertiginos bine încleiat
SPsilviu viorel păcalăpsalmul întâi
Dumnezeu ia mită noi suntem copiii lui îl mituim cu sufletele noastre când obosim să fim corecți
SPsilviu viorel păcalămăcinarea visului
eu nu mă joc doar inventez jocuri pentru alți copii
SPsilviu viorel păcalălornioane încețoșate
gândul șarmant că fericirea te strică e minimalism cândva în visele mele de cazarmă pe coapsele tale aterizau păpădii
SPsilviu viorel păcalăîți aminteai că am orbit într-o gară
cumva visul tău a fost visat și de mine inima mea de obicei rotundă în acea zi nu era treceai cu pantofi roșii iar tocurile lor îmi împingeau un tren prin întunericul oaselor roți de liniște
SPsilviu viorel păcalăfemeilor le place, bărbaților nu
nu am cum să te fac să înțelegi că nu există nicio limită poți trece dincolo pe sub inima mea ca un arc de triumf dacă nu facem totul pentru dragoste ce poate să însemne poezia sau o așa
SPsilviu viorel păcalăo minune cuminte
să ne mulțumim cu puținul nostru acum că ne atinge ca o eșarfă o iubire mare cu pânze
SPsilviu viorel păcalălăptarul dimineții
cu inima mea vreau să dansezi între două clipe încete două frunze îngălbenite două cicatrice de aer cu inima mea vreau să dansezi pe tocuri cu privirea întinsă ca un cearceaf sufletul tău
SPsilviu viorel păcalăagățat în nasturii zilei
cotloanele toamnei sunt pline de cianură iubito hai să ne îngropăm câinele în inimă
SPsilviu viorel păcalătoamna îmi întindea visul
între ce putem să facem împreună și golul dintre noi se mișcă multe iluzii
SPsilviu viorel păcalăbrrrrrr.........
comerciant de pește mort intră într-un câine flămând pentru că vine întunericul apoi o dimineață și tu nu exiști
SPsilviu viorel păcalăliniștea îndoită pe coapse
putea fi un nud imaginea asta din cap o altă închipuire a dimineții dar nu era pielea ta ca un cort deasupra unei certitudini nemaivăzute de inima mea
SPsilviu viorel păcalănu mă uit în ochii mei
parcă ieri intram în grădinița din școala veche unde educatoarea Valina mă proteja și mă iubea deși eram predispus spre prostii universale
SPsilviu viorel păcalăpoem fără tine
un poem fără tine încă n-am inventat
SPsilviu viorel păcalăîmi dai și mie bicicleta ta
eu nu sunt poet adorm uneori îmbrățișat cu o idee care îmi șoptește că mă iubește și eu o cred așa sunt din fire mama îmi spunea că semăn cu bunicul
SPsilviu viorel păcală