...Se aude apă cazând din cer.
...Cerul vânăt acoperă pustiul.
...E cald, am temperatură 41. Pulsul din ce în ce mai slab. Ochii împăienjeniți.
...Stai la doi pași de mine, ții gura închisă, să
2 PM. Stau tăcut în pat privind în sus spre tavan, m-am dat bătut soarelui și totuși refuz să îi recunosc influența. Îmi răsună stranii țipete de virgină în minte, probabil din visarea ce s-a stins.
A murit pe 25 septembrie
Într-o zi de toamnă rece
Spre seară a început să plouă
Vântul în păduri amar jelea
Pe 26 au plâns-o
Pe 27 au îngropat-o
Pe 28 au uitat-o
Se făcu iarnă și
{Sunt doar câteva idei, de foarte mult timp încerc să încep o poveste, am creat deci foarte multe începuturi. Acest început mi se pare însă printre cele mai potrivite. Poate o sa urmeze și povestea.
Lumină în gol lipsită de sens
Cer trist privind în jos
Spre muritorii ce l-au iubit cândva
Lumină în gol - prevestind năpastă
Iubire cândva pierdută
Lacrimi de moarte curgând prin
Urma sa fie dimineata,
o particula de lumina isi facea aparitia timid
Printr-un geam deschis.
Tu atrageai pe oricine, chiar si acea lumina
s-a dus la tine mai intai
transpirasei...
Era
1. (cetatea cu ziduri de fier)
sa lasam timpul sa curga
precum sangele ros-amar din vene
sa planga cerul luminos si rece
precum lacrima ei, cand iubirea
nu o va mai petrece.
de ce esti trist
era in decembrie
o zi ploioasa, totusi era cald
plouase cu sange si soare
...cand te-am vazut prima data
in ceata portocalie a acelui infern
atat de placut, senin si calduros
primavara a adus
ochi tinuti intredeschisi
de catre lacrimi
concepte despre ingeri cazuti
ploaie si canicula
ma transforma intr-un
ansamblu de carne falt
umbre de lumina.. danseaza
in fata ochilor mei
Cerul nu mai rade,
pentru ca este plecat
unde nici un inger
de Domnul creat
nu mai patrunde
A lasat doar amintirea
albastra, a unei veri senine
iarna se apoapie
el plange o umbra ce
Era inca noapte, privighetorile incepura sa cante, vestind ca dimineata se apropia. Era ceata. Vara.. ea inca traia in mintea-mi ce inca mai ardea precum o biserica, precum adevarul si
1. (Pentru Cel ce Te-a creat)
O, ploaie tu ce umbresti al meu suflet pustiit
Stinge-odata blestemul ce arde in el nesfiit!
Cade cerul peste noi iar ea canta lunii inlacrimate
Si din
Statea insa mut si visator, cu ochii intredeschisi, exercitandu-si reflexul de a sorbi ultima picatura dintr-o tigara consumata si dintr-un pahar cu votca, candva plin. Era o noapte linistita, avea
MA