o zi simplă

Cînd e gata cafeaua dă un semn, vin și eu. Aș vrea să discutăm despre meschinul ăla (pardon, meniscul). Am sesizat patru idei: telefonul, șireturile, meniscul și cafeaua în cele 12 versuri. E bine că poți spune ceva în atît de puține cuvinte.

Un semn de lectură pentru o poezie plăcută, o zi indecisă, un \"șchopătat\" grăbit și o gazdă la care poposesc mereu. Și aroma cafelei de pe buturugă, desigur.

ca întotdeauna faci salturi uriașe într-un text puțin mai mare decât o boabă de piper, reușești să surprinzi,
da, tumbe simpatice(cu tot cu șchiopătatul acela și cu meniscul aferent), titlu percutant


P.S.:vreau și io cafea, nu te zgârci, dacă îi dai lui Liviu și mie nu să vezi atunci ploaie cu tunete și fulgere uriașe:)


salut

șchiopătând

Aplaud aprecierea acordată de dl Vasile Mihalache. Sper ca în continuare poezia dumneavoastră să se bucure de atenția pe care o merită. Căutați un ibric mai mare.

am citit de doua ori, nu inteleg foarte mult dar ma atrage irezistibil constiinta brusca a sireturilor si asteptarea cafelei. poate nici nu trebuie sa inteleg mai mult pentru ca e ceva mai presus a mirosi cafeaua fata de a intelege rostul ei...felicitari sincere.
scurt, simplu, cu vibratii ferme dar adanci.

Liviu:***vecine parol, dau un semn să străjuim împreună buturuga;
Călin***mulțam de trecere, mă onorezi, venea o ploaie imperială;
Dana***cum să nu a plouat mult, a ieșit multă cafea, doar magia cercului de prieteni lipsea;
Mădălina***acribioasă ca întotdeauna, mersi;
Vasile***chiar m-am umplut, am și aromă, mulțam de trecere maestre;
Luna***rostul da e o trebă tare grea, tare adâncă;
*******și uite așa mi-ați complicat ziulica asta, mulțam deci!