ceva care seamănă cu tine

Mirosul florilor de plastic si fumul, fir-ar aceasta lume artificiala asa cum nepasarea ei!

doar flori de plastic într-o vază verde
prăfuită
și-alături nepăsarea ta
un fum amestecat printre fumuri\"

da... un final semnificativ care releva starea pietrificata ca o pictura moarta:

\" cubul de gheață se topește
încet


niciun diluviu\"

Maestre Kalp, sunt onorat de vizită. Inițial chiar doream să dau titlul \"natură moartă\", dar mi-am dat seama că acesta de acum e cel mai potrivit. E ceva care seamănă cu un \"noi\" generic, îndurerați de artificialitatea și nepăsarea lumii, dar și parte activă/ pasivă a mecanismului alienant. Diluviul din final e mai mult o (auto)ironie, dar se dă și o șansă unei altfel de lumi.

Mulțumesc, om bun!

Ar fi fost o greșală să dai titlu \"natură moartă\". În poezia ta totul e viu, e transformare, devenire. De exemplu fumul între alte fumuri. E vorba de transformare. Sau cubul de gheață care se topește. Asta ce poate fi decât devenire? E un poem care trăiește, în ciuda versurilor de început, care sunt doar un preambul.
citit, plăcut
al 178-lea cititor,
anton

iar sunt încercat de starea de revelație, cum se poate în atât de puține cuvinte cuprinde atâtea stări, sentimente, deveniri? - sigur, se poate, cu talent!
foarte plăcut impresionat de \'tabloul\' surprins de autor, de ludicul cuvintelor meșteșugite...
...de reținut: \'un fum amestecat printre fumuri\' - un vers cât un eseu filosofic
felicitări,
eugen

Liviu, da, cred și eu că ar fi fost un titlu nepotrivit conținutului. Poate nu am eu cine știe ce știință a scrisului, dar consider că nu de puține ori aleg titluri inspirate. Deși starea din momentul creației era una oarecum letargică, probabil în subconștient era o \"luptă cu inerția\". Mă bucură faptul că vezi aici un text viu. Onorat de noua ta vizită.
Cu stimă,
Pașa

Eugen, se întâmplă uneori să fiu inspirat și într-un spațiu restrâns. Nu înseamnă că nu există și eșecuri. Cât despre \"cuprinderea\" acelui vers, cred că exagerezi puțin. Mulțumesc!
Cu aceeași stimă,
Pașa