între poli domnește armonia

mi-a placut:polul tu, da, cum nu sunt decat 2 poli, in poem se vrea doar doua personaje, o singuratate aparte, incredibila.
apoi:
doar fluidul
ce trece prin serpentina durerii
ne unește cumva, o imagine vie, care pulseaza in poem ca o inima, revii in strofa 3 iar cu magia.
uite si la tine in text gasesc formula magica, azi se scriu texte despre magie,am sa-mi pun si eu pe blog chiar acum:)

M-a atins frumos și trist: “Nu mai asculți aceeași muzică”. Iubirea și fructul ei -durerea- provoacă apropierea,aduce prin sine armonia; pentru poet, desigur, “fără nicio formulă magică“ dar încă neexplicabil, “cumva”.
Citit cu plăcere,
Teodora Popescu

Carmen, într-adevăr, ai sesizat imaginea care definește ceva ce a fost. Am înțeles, totuși, că evitarea primei strofe arată și unele neîmpliniri prezente, deși acolo am încercat să concentrez totul. Poate prezența acelor neologisme: \"evanescență\" și \"remanența\" să deranjeze cumva. Încerc, dar nu reușesc mereu, să scap de îmburuienarea lingvistică, lucru pe care l-am dorit de acum doi ani, când scriam poezia \"Mesaj (Manifest)\": \"trebuie să îngrijim bine culturile/ plivindu-le de cuvintele-buruieni,/ combătând cuvintele-boli și cuvintele-dăunători/ cu o mașină rudimentară/ cum este neiertătorul nostru spirit\". E, într-adevăr, straniu cum ne-am gândit mai mulți la \"formula magică\".
Mulțumesc pentru noua prezență aici!

Teodora Popescu, ați ales corect strofa unde se merge pe simplificare și acolo emoția e mai puțin camuflată. Vă mulțumesc!