Poezie
Și ziceam că nu-ți mai scriu
1 min lectură·
Mediu
când simți nevoia să-ți speli fruntea apleacă-te în mine
descalță-te și întinde-te ca pe o foaie albă
da, așa fără ancoră aruncă tot ce te doare
în dimineața asta nu pândește niciun animal de pradă
spală-ți cămașa în ochii mei, e plină de duhuri rele
noaptea ele se mută în tine
și te pregătesc pentru târgul de sclavi
nu te îndrăgosti de o femeie singură
ți-am mai spus, ea are ochii fosforescenți
pregătiți pentru orice fel de obscuritate
prin tine văd tunele
cărări de munte greu de trecut
bing bang-uri ce mereu o iau de la capăt
când simți nevoia să-ți speli fruntea
ține-ți respirația, apleacă-te în mine
pe albia mea oricine înfrățește cu fiarele
095430
0

interesanta ideea de a intra in femeie ca intr-o biserica, de a indumnezei iubirea pentru a fi protejat de duhurile rele.
e si putin orgoliu, e si putina disperare de a nu il pierde.
sfarsitul e frumos si gingas:
\"când simți nevoia să-ți speli fruntea
ține-ți respirația, apleacă-te în mine
pe albia mea oricine înfrățește cu fiarele\"
cu prietenie,
andrei t