GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Claudia, despre libertate s-au spus multe, nu era în intenția mea să fac filosofie. Da, putem în primul rând să dominăm prostia din noi înșine. A nu-ți recunoaște limitele e și aceasta ceva. Numai El este cu adevărat liber.
Pe textul:
„pentru el nu s-au inventat unități de măsură" de George Pașa
0 suflu
ContextPar a fi aici versuri care se contrazic, sau este însăși natura contradictorie a ființei umane, în care subzistă victima și călăul, îngerul și demonul, asupritul și asupritorul, prietenul și trădătorul etc. Cred că așa e, pentru că finalul antitetic m-a convins. Frumos text, Florin!
Pe textul:
„sacrificiul" de florin caragiu
0 suflu
Contexta - parcă prea mult sarcasm și autoironie,dar te autodefinești bine.
b - din nou \"despre dor\", o nouă perspectivă, mai puțin \"reloaded\".
c - iarăși sciziunea tragică a eului.
d - ludic și joc tragic, pe același fond sarcastic.
e - oarecum, anamneză.
f - conștientul frânează aici cum trebuie lamentația.
g - da, \"mai mare decât suferința\". judecata primită de la inocent.
h - abia acum am înțeles ce e cu \"reparatul păsărilor\", altădată imaginea mi se părea ciudată.
i - aici e un \"defazaj\" între conținut și formă. ar trebui ceva nou să nu pară clișeic. dar emoția există și așa.
j- după ce jumătățile au refăcut întregul, o nouă separare aduce cu sine căutarea identității pierdute/ rătăcite.
k - ultimele patru versuri salvează textul.
l - aici ultimele trei. în sfârșit, îți reușesc mai bine finalurile.
am făcut numai o trecere în revistă a textelor, poate vor mai spune și alții, sau voi reveni, măcar printr-o scrisoare. textele acestea merită atenție. poate sunt subiectiv, dar n-am spus totul!
b - din nou \"despre dor\", o nouă perspectivă, mai puțin \"reloaded\".
c - iarăși sciziunea tragică a eului.
d - ludic și joc tragic, pe același fond sarcastic.
e - oarecum, anamneză.
f - conștientul frânează aici cum trebuie lamentația.
g - da, \"mai mare decât suferința\". judecata primită de la inocent.
h - abia acum am înțeles ce e cu \"reparatul păsărilor\", altădată imaginea mi se părea ciudată.
i - aici e un \"defazaj\" între conținut și formă. ar trebui ceva nou să nu pară clișeic. dar emoția există și așa.
j- după ce jumătățile au refăcut întregul, o nouă separare aduce cu sine căutarea identității pierdute/ rătăcite.
k - ultimele patru versuri salvează textul.
l - aici ultimele trei. în sfârșit, îți reușesc mai bine finalurile.
am făcut numai o trecere în revistă a textelor, poate vor mai spune și alții, sau voi reveni, măcar printr-o scrisoare. textele acestea merită atenție. poate sunt subiectiv, dar n-am spus totul!
Pe textul:
„Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (55)" de Maria Tirenescu
0 suflu
ContextRăzvan, e de admirat această imaginație bogată și explozia metaforică, dar cred că este nevoie de o trecere la o altă serie de teme, motive, laitmotive, simboluri... pentru că, în ultimul timp, observ în poezia ta o insistență (prea mare, aș spune) pe acele personificări ale unor concepte. Nu spun că este rău, dar această insistență poate duce la o rutină, păguboasă evoluției creatoare. La fel, insistența asupra erosului, chiar dacă el este o dimensiune fundamentală a viului. Poate ar trebui mai multă sugestie, nu o efectivă inserare în decor a acestuia.
Spun și eu, sperând că nu te vei supăra prea mult. Dacă nu aș fi sesizat reale calități creatoare, nu aș fi spus nimic.
Spun și eu, sperând că nu te vei supăra prea mult. Dacă nu aș fi sesizat reale calități creatoare, nu aș fi spus nimic.
Pe textul:
„Ziua face sex cu vântul" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextE tare titlul comentariului tău, poate mai ceva decât versul de la care a plecat! Sigur, comentatorul poate găsi propriul său fir de înțelegere, nu spun nici da, nici nu la înterpretarea ta. Am încadrat textul la \"personale\" pentru că e într-adevăr dedicat unui prieten, plecând de la o poezie a acestuia. E, hai să-i zicem un \"gem\" (alege tu fructele preferate!) Glumesc, sigur.
Pe textul:
„răspuns la scrisoarea unui prieten" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextDră Ciurtin, aș dori și eu niște argumente, pentru că la fel de sincer am fost și eu când am apreciat această poezie, dar am avut argumente și mai pot aduce, de este cazul. Să lăsăm inamicițiile, așa cum am făcut și eu nu de puține ori, încercând să fiu drept. Comentariul trebuie să se refere la text, nu la persoană. De fapt, somnul rațiunii e în perspectiva dvoastră.
Pe textul:
„Toate navele au plecat din port" de Dacian Constantin
Recomandat0 suflu
ContextVasile, bun venit în pagina mea. Deși parcă umbra spiritului tău mă urmărea și la alte creații ale mele. Ideile tale sunt, într-un fel, în completarea textului meu, mai ales că pari a fi intuit și cine ar fi cel căruia îi \"răspund\". Mulțumesc!
Răzvan, ca de obicei, pleci de la texte și realizezi adevărate maxime în comentariile tale. De aceea, în ciuda îndepărtării uneori de text, nu pot să nu-ți urmăresc argumentația. Mulțumesc!
Cornel, e de luat în seamă și periplul tău prin text, descoperind și ceea ce nu era atât de vizibil. Mulțumesc!
Onorat de vizita voastră, domnilor!
Cu stimă,
Pasa
Răzvan, ca de obicei, pleci de la texte și realizezi adevărate maxime în comentariile tale. De aceea, în ciuda îndepărtării uneori de text, nu pot să nu-ți urmăresc argumentația. Mulțumesc!
Cornel, e de luat în seamă și periplul tău prin text, descoperind și ceea ce nu era atât de vizibil. Mulțumesc!
Onorat de vizita voastră, domnilor!
Cu stimă,
Pasa
Pe textul:
„răspuns la scrisoarea unui prieten" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextSteluța, scuze, iarăși
Pe textul:
„Toate navele au plecat din port" de Dacian Constantin
Recomandat0 suflu
Context Dovada unei reușite a textului stă, într-un fel, și în măsura în care eliberarea de tropi nu duce la căderea în prozaism. Stările poetice și structurile poetice implicite pot părea, la o citire superficială, banale, dar totul se vede mai bine privind dinspre interior decorurile în care un spirit își trăiește și îndoielile, și credința în fericire, și spaimele...
Folosirea genului masculin pentru cel care vorbește în text ( nu, nu mai este eul poetic tradițional) poate însemna și o detașare de sine, sau o introspecție fină prin ochii alterității, dar, poate, și ipostazierea într-un personaj care se confruntă cu un destin ce-i aduce la tot pasul imaginea atârnării (spânzurării) de un sine interogat și negat prin fiecare apropiere de noumenal. Finalul eu l-am citit așa: \"Poate plouă și la noi. În pustiul acesta.\" Așa am vrut să percep intensitatea fluidului semantic, nu înseamnă că nu e bine cum s-a scris. Chiar dacă e altceva.
E unul dintre cele mai bune texte citite de mine în pagina Alinei Livia Lazăr și îndrăznesc să spun că își merită recomandarea. Felicitări!
Folosirea genului masculin pentru cel care vorbește în text ( nu, nu mai este eul poetic tradițional) poate însemna și o detașare de sine, sau o introspecție fină prin ochii alterității, dar, poate, și ipostazierea într-un personaj care se confruntă cu un destin ce-i aduce la tot pasul imaginea atârnării (spânzurării) de un sine interogat și negat prin fiecare apropiere de noumenal. Finalul eu l-am citit așa: \"Poate plouă și la noi. În pustiul acesta.\" Așa am vrut să percep intensitatea fluidului semantic, nu înseamnă că nu e bine cum s-a scris. Chiar dacă e altceva.
E unul dintre cele mai bune texte citite de mine în pagina Alinei Livia Lazăr și îndrăznesc să spun că își merită recomandarea. Felicitări!
Pe textul:
„Toate navele au plecat din port" de Dacian Constantin
Recomandat0 suflu
ContextDeși îmi place și mie în mod special prima strofă, unde predomină vizualul, totuși nu pot eluda importanța întregului în conturarea poeticității. Astfel, în următoarele două strofe aș spune că insistența este asupra stării. Atingerea stării de grație te contopește cu frumosul de esență divină, chiar dacă nu-i mai pot fi controlate intrările și ieșirile.
Pe textul:
„cineva te iubește" de florin caragiu
0 suflu
ContextSigur, numele de pastorală nu este cel al speciei lirice respective, ci vine de la păstorul de suflete, personajul central din text. Totuși, deși este inteligentă și autentică spunerea de aici, n-aș categorisi-o drept poezie, oricât s-ar fi șters granițele dintre speciile literare. Anecdoticul și detașarea spiritului nu cred că sunt suficiente. Dar, tot ce se poate să nu am dreptate.
Doar finalul pare spune ceva mai aproape de poezie.
Fără ofensă, Felix!
Doar finalul pare spune ceva mai aproape de poezie.
Fără ofensă, Felix!
Pe textul:
„pentru păzirea auzului" de felix nicolau
0 suflu
ContextDespre perechea arhetipală și lipsa de obstacole în refacerea acesteia, despre atracția ce trece dincolo de magnetismul obișnuit al iubirii și se desfășoară spiralat, într-o falie de timp la care \"Dumnezeu privește uneori cu îngăduință\".
P.s. S-au strecurat vreo câteva erori de tastare, sigur le veți observa la o nouă lectură.
P.s. S-au strecurat vreo câteva erori de tastare, sigur le veți observa la o nouă lectură.
Pe textul:
„perechea din afara timpului" de Adina Ungur
0 suflu
ContextZâmbesc, nu numai pentru ce spuneam mai sus, ci și datorită ultimului tău rând scris aici, care mi se pare cam aiurea. Dar, în fine, chiar de-ai avea dreptate, cui de pe aici îi pasă?
Pe textul:
„seducătorul mireselor somnambule" de George Pașa
0 suflu
ContextSe pare ca ultimele tale aforisme sunt din ce în ce mai reușite, mai ales ca aici, după cum am observat, se realizează, aș spune o structură piramidală a acestora, cu ultimul dintre ele în vârf. Văd o judecată bună în ceea ce sintetizezi, chiar dacă un filosof m-ar putea contrazice și ar vedea aici altceva. Sunt greu de disecat aceste gânduri, dar pot spune că ele merg pe aceeași cale ascensională, dezvăluind un spirit lucid, frământat de problema ființării și a creației. Nu sunt laude gratuite, spun că aici este domeniul în care dovedești mai multă forță, lucru ce îți reușește mai rar în poezie.
Sigur, ultimul aforism e, în opinia mea, cel mai reușit. Ar trebui acolo o corectură: \"stranguleze\", cu \"s\" î.l.d. \"ș\".
Sigur, ultimul aforism e, în opinia mea, cel mai reușit. Ar trebui acolo o corectură: \"stranguleze\", cu \"s\" î.l.d. \"ș\".
Pe textul:
„Sinele și lumea" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextRăzvan, scuză-mă pentru un comentariu la opiniile tale, dar ai citit cumva fără atenție, dar îmi păstrez respectul pentru puterea ta de pătrundere. \"Spectatorul problemă\" nu este cel care \"urlă frenetic prostia și obtuzitatea\", dimpotrivă, este acea ipostază a eului care se așază \"confortabil în ultimul rând\", dacă vrei, asemenea înțeleptului din \"Glossa\" eminesciană. În ceea ce privește frumusețea ideilor poetice, nu am nimic de reproșat acestui text, dar faptul că asociază o viziune înălțătoare asupra vieții cu alta sumbră, chiar dacă autoironică, că uzează de locuri comune scade, aș spune, din intensitatea mesajului. Respectul meu pentru autor și comentatori, chiar pentru editorul ce a făcut recomandarea se păstrează.
Pe textul:
„comedy nightmare-show" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextEla scrie uneori bine, chiar foarte bine, dar nu e cazul și aici, în opinia mea. De ce, se vor întreba unii? Pentru că, în afara unei structuri bine închegate, a unei abilități neîndoielnice în manevrarea vorbelor (nu a cuvântului), nu găsesc, din păcate, prea multe rânduri ce să spună ceva nou, sau măcar într-o manieră cu adevărat originală. E aici, mai degrabă, o răbufnire a unui ego prea încrezător. Fraze pretins gnomice, de genul celei din versul al doilea sau \"ultima reprezentație contează nu repetiția nu inima-în-gheară\" s-au mai spus.
Versul final exprimă, în subtext, și spectacolul macabru care se produce pe aici.
Paradoxal, sau poate că nu, deși mă recunosc printre \"spectatorii-problemă\" care nu vin la timp și nu aplaudă, nu pot să admir acest text.
Sunt mulți autori de valoare nebăgați în seamă, iar editorii se recomandă între ei. Dar acest lucru s-a mai spus. E o constatare amară, nu e nicidecum o frustrare. Mai ales că sunt un cititor fidel al poeziilor Elei Luca.
Sigur, mă pot aștepta și la alte \"represalii\", dar trebuia să vorbesc.
Versul final exprimă, în subtext, și spectacolul macabru care se produce pe aici.
Paradoxal, sau poate că nu, deși mă recunosc printre \"spectatorii-problemă\" care nu vin la timp și nu aplaudă, nu pot să admir acest text.
Sunt mulți autori de valoare nebăgați în seamă, iar editorii se recomandă între ei. Dar acest lucru s-a mai spus. E o constatare amară, nu e nicidecum o frustrare. Mai ales că sunt un cititor fidel al poeziilor Elei Luca.
Sigur, mă pot aștepta și la alte \"represalii\", dar trebuia să vorbesc.
Pe textul:
„comedy nightmare-show" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextComentariul tău este deosebit de frumos și mi-e greu să mai spun ceva în fața unei asemenea puteri perceptive și/ sau comprehensive. Îți mulțumesc! Poate era bine să subliniezi și unele minusuri ale textului, pe care le văd abia acum, în primul rând, o anume închidere și o redusă capacitate de a provoca în receptor emoție.
Pe textul:
„contează perspectiva" de George Pașa
0 suflu
ContextDa, adevărul e uneori o povară. El poate ucide numai atunci când ai greșit calea.
Pe textul:
„nu pot să trăiesc știind toate acestea" de ioana negoescu
0 suflu
ContextIoana Adina, nu totdeauna trebuie să taci, uneori chiar e nevoie să vorbești, altminteri prostia poate domina lumea. Dar, să recunoaștem, orice om e atins câteodată în viață de această \"boală\".
Ioana Matei, iubirea o poți găsi în tine, cel care a receptat mesajul.
Răzvan, deși e întortocheată calea pe care ai ales-o spre mesaj, sigur ai ajuns la el.
Vă mulțumesc!
Ioana Matei, iubirea o poți găsi în tine, cel care a receptat mesajul.
Răzvan, deși e întortocheată calea pe care ai ales-o spre mesaj, sigur ai ajuns la el.
Vă mulțumesc!
Pe textul:
„pentru el nu s-au inventat unități de măsură" de George Pașa
0 suflu
ContextIoana, nu mă pronunț. Probabil, după logica ta, ceea ce spun aici e fals.
Roxana, spre rușinea mea, nu am citit nimic de Asimov, deși admir literatura rusă, dar nu sunt pasionat de SF. E altceva aici, dar, cine știe, poate că sunt și eu vreun marțian și nu știu!
Vă mulțumesc pentru opiniile voastre!
Roxana, spre rușinea mea, nu am citit nimic de Asimov, deși admir literatura rusă, dar nu sunt pasionat de SF. E altceva aici, dar, cine știe, poate că sunt și eu vreun marțian și nu știu!
Vă mulțumesc pentru opiniile voastre!
Pe textul:
„pentru el nu s-au inventat unități de măsură" de George Pașa
0 suflu
Context