Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

icoană

Ieșirea din post-modernitate

1 min lectură·
Mediu
să te întorci în pustiu prin nisipul scrâșnind
sub călcătura tălpii goale să te întorci
pentru a te regăsi atunci când din tine
liniștea picură în stropi de noapte
să te întorci atunci când din tine se naște
drumul damascului
fără răspântii și semne de taină
ca un șarpe căruia i s-a furat mărul
predicând despre fața nevăzută și cea
nicicând văzută a poemului
să te întorci
în durere și tristețe să te întorci în
mintea mea ca o zăpadă
a mieilor de sacrificiu înspinând văzduhul
cu sunete roșii să te întorci
pentru a purcede la scrierea poemului de dragoste
manole o zidi pe ana!
eu în mine te voi zidi pentru a mă putea naște
catedrală a gândului văruită
cu cadavrele sunetelor fi-va aceasta
în care voi arde uleiuri și aromele tale de femeie
și tăcerea mea de dragoste și drumul-șarpe
pe care voi rătăci atunci când voi pleca în
căutarea ta
ca o inimă amputată te voi simți
când anotimpul umed și rece se va osifica în mine
îndemnându-mă la scrierea fără cuvinte
la scrierea
cu mine însumi care este nașterea din poem și
din mamă prea-curată.
icoană a gândului este poezia!
095.352
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
194
Citire
1 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan Jorz. “icoană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-jorz/poezie/1826669/icoana

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu
Ioane,
ne rea pohema. cam prozaica, insa. mizeazape constangere, efect si detasare. succes!
0
@ioan-jorzIJIoan Jorz
Petruț Pârvescu, nu știu cui să mulțumesc, pentru cuvinte, poetului sau criticului literar? Vă mulțumesc, amândurora! Nu am nicio explicație pentru faptul că acest poem a fost ocolit de comentatori și că au trebuit să treacă două luni și jumătate până să apară un (prim)comentariu la el. Mă bucur că \"s-a spart geața\". Cu prietenie,

Ioan Jorz
0
@ioan-jorzIJIoan Jorz
Se va citi: \"s-a spart gheața\" - desigur! Scuze!
0
@george-pasaGPGeorge Pașa
Ioan Jorz, nu am citit vreunul dintre volumele publicate de tine, iar din poeziile postate aici e greu să-mi formez o impresie clară despre actualitatea poeziei tale. Ceea ce am sesizat și în textul acesta este faptul că nu te limitezi la un cadru poetic perisabil, păstrând lirismul și deschizându-te spre general-uman. E un plus al scrierilor tale dar, în opinia mea, n-ai reușit să te detașezi prea mult de modele, deși ești, s-ar spune, un poet consacrat. În rest, ai sensibilitate, talent incontestabil, stăpânire a tehnicilor creatoare.
Spre exemplu, aici am rezerve în ceea ce privește originalitatea când citesc versurile finale. Mă refer la imaginile:
\"îndemnându-mă la scrierea fără cuvinte
la scrierea
cu mine însumi care este nașterea din poem\" (prea stănesciene),
sau la versul final, unde ai riscat o definiție poetică. Dacă nu aveam aceste rezerve, aș fi comentat, încă de la postare, poezia aceasta. E frumoasă și plină de sensibilitate, fapt pentru care te felicit.
0
@ioan-jorzIJIoan Jorz
Da, domnule George Pașa, aveți dreptate! Este un tribut plătit și modelului stănescian - ca o încercare(sortită eșecului, oare?) de a reînnoda un fir liric spre interiorul Poemului, dar și o încercare(riscantă, desigur) de a defini poezia într-o \"ars poetica\" proprie. Textul face parte dintr-un ciclu de poeme în care încerc să-mi clarific opțiunile. Lipsind reacțiile la acest text, obiective și detașate de persoană - cum este comentariul d-voastră, n-am mai considerat oportună publicarea altor poezii, fără a renunța, însă, la idee. Probabil că va trebui să \"pregătesc terenul\" - oarecum, lipsa de prezență pe paginile Agoniei, pare-se, se face simțită. Mulțumesc, pentru trecere și semn! Cu amiciție,
0
@verbinescuVVERBINESCU
Daca aplic o interpretare literala comentariului dvs.in care ati inserat maxima in latina, combinata cu o interpretare sistematica a comentariului de referinta,ma vad nevoita sa va atentionez ca ati omis sa va pastrati\"al doilea magar\"pentru dvs.
Mai mult, cred ca regulamentul site-ului interzice comportamentul vadit insultator!

Multumesc.
0
@ioan-jorzIJIoan Jorz
Da, Alina-Veronica, ai dreptate! Nu mi-am oprit o măgăreață, două, acolo, să mă laude că-s poet. Dacă ai fi citit cu atenție, acolo, ai fi observat că era vorba de un sfat prețios, ce încerca să ferească pe oricine - aflat într-o astfel de situație - de fudulie inutilă și de cuvântul care rimează cu aceasta. În fine, nu mi-ai spus ce crezi despre textul postat de mine. Poate te încumeți să o faci, să ne dai un semn și nouă de mila domniei tale! Cu cele mai alese sentimente,

Ioan J
0
@verbinescuVVERBINESCU
As scrie\"femeia iubita\"cu majuscule in titlu, dar aceasta nerespectare a regulamentului mi-ar atrage o noua mustrare din partea d-nei ER, insa tin sa fac aceasta precizare.

Aplecandu-ma asupra versului final,cred ca as prefera reformularea propusa in titlul comentariului meu, punand fireste deasupra\"poezia\"care nu ar nu s-ar inalta fara ea,\"femeia iubita\".
Poezia este cea mai spectaculoasa emanatie a Lotusului cu 1000 de Petale, dar nu este\"icoana\"de inchinat,ci de-a dreptul\"muzica ingerilor\", ca rezultat al rugaciunii.

In prima parte, poate nu intamplator, poetul adreseaza 3 invocatii succesive iubitei, pentru a merge ca Ioan Inaintemergatorul in pustiu sa se purifice si sa i se infatiseze astfel,\"pentru a te regăsi(nota - subiect inclus pers.I sg) atunci când din tine/liniștea picură în stropi de noapte\",caci poezia creste din puritate, apoi, pentru a se opri din tentatia de a merge inainte, pentru a nu se lasa ispitita de a-l parasi,\"să te întorci atunci când din tine se naște
drumul damascului\",si, in fine, sa consimteasca liber la sacrificiu,\"să te întorci/în durere și tristețe/să te întorci în mintea mea ca o zăpadă...\".
Si, daca ea, femeia iubita va raspunde fiecarei invocatii,atunci este buna\"de zidit\",sunt indeplinite conditiile pentru a fi jertfita.
\"Eu în mine te voi zidi\"! As spune altfel, poetul fiind cel care se zideste ca o catedrala pe ea. Nu in el o zideste poetul, ci ea este caramida de temelie,este la baza edificiului,\"inima amputata\",care nu si-a urmat drumul,care a facut loc renuntarilor. Este cea care\"s-a lasat calcata\",s-a facut\"piatra sfanta\" ca sa binemeritam poezia.
\"Cadavrele sunetelor\"imi suiera si le-as decupa, pentru ca nu au ce cauta pe langa catedrala...


0
@ioan-jorzIJIoan Jorz
Este interesant tot ce-mi spui, în comentariu. Este, chiar, inedit. Pentru că ai înțeles analogiile teologale și miza textului. Mi-era teamă, atunci când am postat poemul, că nu-mi voi mai găsi cititorii, nu pe cei situați pe acel palier de comprehensibilitate necesar. Auctorial, mi-am împlinit menirea. Cel puțin, așa îmi place să cred. Lectorial -știu că forțez - Dumnezeu cu mila! Mulțumesc pentru comentariu și, crede-mă, am să reflectez asupra \"cadavrelor sunetului\". Poate am să revin pe text. Cu amiciție,

Ioan J
0