Timpul ca un balast

La multi ani!

n.b.și azi e mai multă ceață
decât în țara mahmurilor.

da, e frumos - dar e cam la îndemână ideea & figurile de stil, demonii de pe fundul oceanului care agață corabia și încearcă s-o înece etc.

pentru aprecieri. Aveți dreptate, Mihai și Claudiu, ideea este la indemana, dar într-o poezie nu doar ideea contează. Important e ce faci cu ea. Poeziile originale își câștiga acest titlu printr-o armonie între idee, imagine și emoție. Daca una dintre aceste laturi va atârna mult prea mult, atunci rezultatul va fi un poem cocoșat sau dat pe spate. Oricum, vorba lui Claudiu, mizez în continuare pe simplitate - asta e \"boala\" mea. Multumesc, de asemenea Ioanei (și de această dată) și lui Petruț pentru atenție și steluțe.
A propos de steluțe și aprecieri: ma miră faptul că între poemele publicate de mine pe agonia sunt unele de câteva ori mai bune decât acesta și totuși nu prea au fost băgate în seamă (oricum, în nici un caz ca \"Timpul ca un balast\"). E o surpriză...

...Alexandru, te miri tu, dar stii de ce se intîmplă așa? Pentru că nu intri și pe textele altora să comentezi, așa te-ar cunoaște mai bine, te-ar căuta. Fii activ și vei avea mai multe citiri!

Este aici, în viziunea mea, un metatext, cu putere de sugestie, simplitate imagistică bine corelată unei stări și două ultime versuri originale și profunde. Am mai citit din versurile autorului și, într-adevăr, nu este cel mai bun text al său. Dar lipsa comentariilor sau a aprecierilor nu trebuie să-l descurajeze, dacă are conștiința lucrului bine realizat.

Ti-am citit mai multe poezii și multe-s bune. Într-un volum, o poezie ca asta te face să te oprești puțin înainte de a da fila și nu e puțin lucru. Te mai așteptăm cu alte texte și intră în dialog, caută un pic de timp.

no comment... ar trebui să-mi fac timp să (și) comentez pe textele scriitorilor de pe site. E un sfat căruia nu am ce sa-i reproșez!

chiar daca aruncam din mers amintirile.

\"nordul inimii
de pe fundul mării\"

uneori distanta e magnifica.mi-a placut sintagma...

daca demonii isi aleg un statut normal de persistenta, exista acolo undeva un extrem scandal intre apele singuratatii si pustietatea frumosului inca nemeritat... poate ca dupa tot strigatul s-a facut o liniste stilistica in camerele sperentei si iata ca epavele sufletesti se pierd iarasi in cuvinte. cateodata pare sa fie de nestramutat acest val de necuprins si fata infricosatoare aseaza semanticul inaintea oricaor speculatii fantastice: de aceea acum totul e miscator doar in jurul sinelui- in alte locuri manifestarea e doar alegorica.

un text puternic prin compilatia de imagini si semnificatii, frumos si placut, cu o retorica a versului bine strunita, cuvinte ce insereaza un estetic ce transpare din jocul pe care il propuneti.

cu palcerea lecturii si respect,

petru hamat

sentimente dezechilibrante pentru dimensiunile si fortele inaintarii prin conditii vitrege
poate ca demonii au conotatie pozitiva, impiedica inaintarea spre nordul inimii

Nu, demonii nici nu au au conotație pozitivă, și nici înaintarea spre nordul inimii nu are conotație negativă (așa cum reiese din comnentariul tău, Claudia).
De fapt, vreau să spun că atunci când realizez că \"încărcătura devine pe parcurs de prisos\", când adică ne-am concentrat (și) asupra a ceea ce nu merita, atunci sesizăm \"nordul inimii\" - lucrurile esențiale - ținând cont de faptul că în mentalitatea celor mai multe popoare inima este considerată a fi lăcașul sufletului.
Mulțumesc frumos pentru lectură!