Transfigurare

aha! chinui-te daca ai umplut de pacate cerul sfintilor si-ti repeti miile de vieti, pana vei rosti rugaciunea asteptata.sic transit...

Mi se pare că nu e prea pe text comentariul acesta. Mai degrabă se referă la autor. E cumva un blestem? :)
LIM.

Liviu-Ioan Mureșan, am lecturat cu plăcere poemul tău. Te citesc de ceva vreme și se pare că maniera asta de a scrie concis, lapidar, te prinde.
Dintre ultimele tale postări, textul de față mi-a plăcut cel mai mult.

Cu stimă și prietenie
Eugen

P.S. Apropo de ultimele două versuri - mie mi-ar plăcea să cred totuși că ființele celeste se uită la suferințele noastre cu mai multă îngăduință și compasiune.

Mulțumesc pentru pentru atenția acordată poemului. Și eu cred astfel, dar aici am dorit să descriu acel sentiment al neputinței, poate chiar disperare. E doar o optică individuală.
Cu mare prietenie, LIM.

Ar fi cam greu să nu dai răspuns rugăciunii lupului manar, de aceea cred că nici pentru Ei nu este ușor; scuze pentru întârziere, dar am citit-o și ieri și răscitit-o însă nu-i găseam un comentariu pe măsură.
Sper că sunt pe undeva pe aproape.

Felicitări și mult succes în continuare!

Înafară de titlu îmi place tot.
Titlul nu trebuie să fie o lupă, LIM :(

Cu cele mai bune gânduri

Vă mulțumesc pentru bunele cuvinte. Și pentru cele observate spre perfecționare. O să mai gîndesc titlul, cred că e un adevăr în ceea ce-mi spui, Iolanda.
LIM.

LIM,
aici este întregul în cele trei rânduri
o frumusețe aparte a cuvântului

*îngenunchiat privești icoana
aura devine lună plină
tu lup ce urli spre cer.*

da, iolanda are dreptate.
musai să-l schimbi. sigur că ai decantat întregul și a rezultat acest cuvânt, dar caută ceva care să trezească interes și nu da cititorului totul de-a gata.

felicitări!

cu prietenie,
teodor dume,

Vă mulțumesc de trecere și bunele cuvinte. Chiar o să mai gîndesc titlul. Nu am găsit ceva să-mi placă cu adevărat.
Cu prietenie, LIM.

N-ai idee cât mă bucur că nu ești țâfnos și nu te-ai supărat. Mai mare dragul!
O să te citesc/comentez cu plăcere.

Să fii inspirat și zâmbitor...

Da, un poem ce merge la sigur...Chiar de nu eram pregatita sa-mi pun astfel de intrebari, el a avut forta de a ma pondera...poate ca era tocmai scopul ascuns...
Cu simpatie,
JO

Liviu, corectează în primul vers cuvântul \"îngenunchiat\" (se scrie \"îngenuncheat\"). Respect formularea ta, dar imaginile din versurile 2 și 3 nu-mi transmit chiar o rugă. În primul rând prin lupul acela urlând către cer. Nu știu, dar, cel puțin în cazul meu, rugăciunea implică altceva decât exprimarea disperării, așa cum percep eu starea din textul tău. Poate n-am înțeles. A doua strofă e o meditație, în linie poetică eminesciană.

Liviu, revin, cerându-mi scuze pentru titlul comentariului precedent. Dar, după înțelegerea mea, dacă aura de acolo ar fi fost nume, totul ar fi avut sens, chiar dacă am fi deturnat mesajul spre unor:
\"aura devine lună plină
tu lup ce urli spre cer.\"

\"umor\"

Vă mulțumesc de trecere.
Iolanda, nu, nu sînt țîfnos, doar uneori :)

Ioana, mă bucur dacă poezia aceasta duce la interogarea sinelui.

George, am corectat acolo. Privind titlul, am zis că mai gîndesc puțin. Uneori, privind aura sfîntului de pe icoană, gîndul îți zboară în alte părți, din cele întunecate, dar intenția e tot ruga.

Vă mai aștept cu drag, LIM.

Tocmai vă răspundeam la primul comentariu cînd ați revenit. Am făcut ceva modificări. Sper să fie mai bine. Vă mulțumesc.
LIM.

\"[...] tu, lup ce urli din cer.

păcatele trec nori negri peste umbre de sfinți
le-ar fi ușor să clipească pentru a rupe vraja
dar ei nu
(privesc cum te chinui
de mii de vieți).\"

cam ăsta este mesajul, nu?
până la paranteză eu văd mesajul.
dar între paranteze încep să nu mai văd.

cu respect,
pt.

De la inceputurile existentei. De pe vremea cand: salciile au incremenit sau poate... chiar mai demult

Petru, ăsta era mesajul. Dar ultimele versuri dau dovada perenității acestuia.

Adrian, așa este.

Vă mulțumesc de trecere și vă mai aștept.
LIM.