George Pașa

Mă mir că dumneavoastră, care sunteți adeptă a psihologismului în interpretarea textelor, ați rămas doar la structura „de suprafață”. Dincolo de acel amuzament de suprafață, este condiția tragică a creatorului. Las modestia deoparte și spun că aici este un text foarte bun, dar își găsește mai greu cititorul. Glumesc, dar nu prea mult. (!)

Vă mulțumesc pentru semnul de lectură. Onorat.

Vă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură! Sunt onorat. Uneori, mi se întâmplă să rămân fără grai atunci când îmi este apreciat un text. Sincer, am senzația ciudată că aș fi vinovat cu ceva. (!)

Acesta este unul dintre textele care mi-au plăcut mai mult din volumul "tușe de cuvinte", în special prin ultimele cinci versuri, ceva mai sensibile.

Da, e un text bazat pe retrăire. Chiar și "jocul" acela al numelor nu este întâmplător. Cum am zis într-un comentariu precedent, rămân la părerea că textul este așa și-așa, dar nu înseamnă că nu apreciez punctul tău de vedere. Poate sunt, uneori, prea exigent cu scrisul meu.
Mulțumesc!

Erika, pașadine scriu de prin 2007. Prin urmare, nu e ceva chiar nou. E drept, la început, limbajul, chiar așa concentrat, era predominant metaforic. Acum, uneori, mai renunț la metafora sintagmatică în favoarea reflexivității și sugestiei
Îți mulțumesc pentru impresie!

pentru unele greșeli de redactare: oniristă, copilălărie (de parcă aș fi vrut un calambur între c-o pilă, copilă și c-o pălărie!).

este o eroare de redactare: astă în loc de ăsta.

La momentul publicării sale, știu că am vrut să recomand textul acesta, dar am ezitat, fiindcă mi se părea că maniera aceasta de a scrie e prea puțin poetică și există prea multă ocultare. Însă, mi-am dat seama, ascultându-te și cum reciți, că și tipul acesta de scriitură poate rezista foarte bine și în ne-limitele poeticului. Ca tip de sensibilitate, nu și ca tehnici poetice, te-aș apropia de Ofelia Prodan, care tot așa dă în scrisul său impresia de cinism, dar, de fapt, este doar o aparență, fiindcă în realitate astfel se ascunde o sensibilitate exacerbată.
Textul de față m-a impresionat, în primul rând, prin modul în care împletești imaginarul de sorginte suprarealistă și oniristă cu cel mai pur realism. Adică faptul că un pat incomod de la o locație de cazare produce asemenea stări și revelații poetice mi se pare ceva ieșit din comun, în sensul bun al cuvântului. Senzația de vertij cauzată de durere, „visele” însoțite parcă de o stare hipnotică și regresia în copilălărie, toate într-un limbaj oscilând între ironie și bufonadă, corespondența între inelele saltelei și cele ale lui Saturn, toate acestea asigură originalitate viziunii poetice și, implicit, scriiturii.
Apreciez!

Îți mulțumesc pentru opinie! Este un punct de vedere interesant.

Mai degrabă de N. Stănescu, prin titlu, care e o parafrază după cel al marelui meu înaintaș ploieștean.

Nu, nu e vreo influență, e altceva. Dacă te uiți mai atentă, nu valurile sunt necunoscutele. Altfel, stimez creația regretatului meu prieten, chiar dacă rareori scrierile noastre se apropie.

„ne cunoscuserăm”.

eliminați și virgula aceea dintre subiect și predicat. Și respectul pentru limba română ar trebui să fie în fibra oricărui creator.

Se știe că nu sunt un fan al poeziei dumneavoastră, dar sunt de acord cu opțiunea dumneavoastră de a publica poeziile în volume. Am citit cele două cărți și v-am spus în mod sincer că, dacă ați fi făcut o selecție mai severă, ar fi fost niștă cărți bune.
Nici eu nu am scris pentru bani, ca alții, ci din vocație. Faptul că nu am vândut foarte multe cărți (deși primele două volume s-au epuizat rapid, mai ales al doilea) nu m-a afectat nicidecum, fiindcă și eu am bucuria de a dărui cărți.
Deși părerea mea nu contează pentru dumneavoastră, totuși, am ținut să-mi spun opinia despre cele mărturisite aici.

„lui Liviu”, nu „șui”!

Să vezi luna asta că e și mai anemică!
Textul ăsta pare scris după o rețetă de-a ta de succes: mai trimiți la un filosof antic, la câte o băutură spirtoasă, luată „pe caiet”. Oricum, și mie mi-a plăcut personificarea pensiei, și la început, și când devine enervantă, că vrea să te ia cu ghicitori și proverbe, dar mai ales când se adresează cu „tataie”.
În rest, las pe cei mai pricepuți să facă analize pe text și alte cele. Mie îmi place creația șui Liviu și știu că poate scrie și mai bine de atât.
Cu stimă,
„protejatul” (!)

Impulsul inițial a fost de a scrie Cuvântul, dar am ezitat. Acum, după ceea ce ai spus (ceea ce știam și eu foarte bine), mi-am dat seama că trebuie să las Cuvântului ce este al Cuvântului.
Mulțumesc!

dar nu-i un capăt de țară: „Curge-n suflet, și-l inundă” (nu e, nicidecum, „și” adversativ). Posibil ca pentru acest lucru să-l fi trimis la atelier.

textul acesta n-ar fi mai rău ca ele. Poate că exigențele mele au fost prea mari. Textul are, e-adevărat, multe rime facile, dar un conținut de bun-simț și, lucru nu de neglijat, nu are greșeli de limbă. Acest lucru nu justifică derapajul autorului, al cărui comentariu a fost ascuns.
Rog un editor să revadă acest text trimis de mine la atelier și, dacă se poate, să-l încadreze în pagina principală!