Arta în cinci pași, deși, dacă se învinge descurajarea, probabil că mai sunt și alții

Pașa stă ca un pașă-n fotoliu. Își savurează cafeaua, fumează liniștit. Din camera cealaltă, se aude un ciripit fericit. E prima și ultima fostă doamnă Pașa, fredonează un cântec la modă. Pașa i-ar scrie și-o odă. Merită. Cum nu?! Chiar dacă e-o fostă. Nu-l costă nimic. Poate doar părul alb crescut mai mult pe o parte, ca în poemele lui Cristi Popescu. Dar el nu-i Popescu. Nici vreun alt Escu. Iar ciripitul fostei nu este-acum decât o iluzie. Sau o confuzie. Treacă-meargă, și amintiri amestecate. Care merg foarte bine c-un fum de țigară, cum sarea-n bucate.

Vei zice că aici e un truc. Un poem eunuc, rătăcit de substanță. Doar miere și scrum. Trecere a pragului din atunci în acum. Ai dreptate! Îți trebuie artă ca să scrii bine o carte. Cum ar suna Arta Pașa?! Aiurea, desigur. Uite cum se strâmbă de râs, pe tine, cămașa!

Pentru artă, îți trebuie mai mulți pași.

Pasul unu: lasă tutunu’! Soarbe aromă din maci! Te-or bântui vârcolaci și inspirații de ultimă oră. Cu faună și floră. Cu munți. Și ape. Și șesuri. Să vezi atunci versuri! Tot o splendoare. Adormitoare.

Pasul doi: treci pe usturoi! Pentru stafii. Și pentru piftii. Să vezi atunci artă cu puternic parfum! Cititorii, duium, vor da iama să o miroasă. Și-or zice cu toții: E atât de frumoasă! Ca o zambilă. Timidă. Umilă. Ca o minune. Pentru-nchinăciune. Și-n timp ce scrii, mai iei câte-o pauză pentru piftii. Deschizi apoi, cu grijă, fereastra, să iasă năpasta!

Pasul trei: scrie ce vrei! Lasă loc de tăcere. Și de mângâiere.

Pasul patru: imaginează-te într-o piesă de teatru! Și joci toate personajele. Iar editorii, publicându-te, își vor spori tirajele. (!)

Pasul cinci: trebuie descurajarea să-nvingi. Cum-necum, să treci la pașii următori. Cu sau fără fiori.

La final, verifici dacă poemul are semnal. Dacă frigul a intrat îndeajuns în consoane (un exercițiu simplu, acolo, un brr! brr! fără toane). Chemi apoi toate vocalele pe nume. Dai drumul aerului din piept. Încet, să nu se consume. Când și semivocalele s-au lipit, înseamnă că ai realizat un poem fericit. Iar de nu, până la execuție, vei găsi vreo soluție.

În sfârșit, Pașa se ridică din fotoliu. Deschide fereastra. Poemul răsuflă liniștit. Cu sau fără ciripit.