George Pașa

"acest "Text albastru""
"(este drept, doi dintre ei fiind cititori fideli în pagina aceasta)"

Vă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură. Mă bucur că ecst "Text albastru" și-a găsit cititorii săi (este drept, doi dintre ei fiind cititori în pagina aceasta. Sper ca textul acesta să atingă dimensiunile și valoarea unui poem. Deocamdată s-a scris numai atât. Poate voi mai posta și alte fragmente din el, măcar pentru puținii cititori care mai trec pe aici.

Eu cred că textul acesta e ca furtuna la care se face trimitere.

Sigur că orice text este perfectibil. Aici, spre exemplu, nu-mi place că ai utilizat acele semne ale exclamării sau ale întrebarii multiplicate. Adaugă, în primul rând, prepoziția "pe" ("iubesc pe greci"). Și mai vezi, în timp, ce ar mai trebui retușat.

"Terapiile" acestea ale tale sunt niște micronarațiuni formidabile, iar aceasta de aici nu face excepție. Sunt rupte din viață, dar nu numai acest lucru le face crdibile, iar pe narator creditabil. Deși are doar aparența de a fi ușurel, umoruL este autentic, fiindcă poartă cu cine în subtext cealaltă fațetă: tristețea unei lumi care nu se regăsește pe sine.
Cred că ar trebui ca autoarea să se ia mai mult în serios, deoarece chiar are talent de prozator. Deși o ajută foarte mult acea autopersiflare a vocii naratoriale.

Zâmbesc puțin, fiindcă mi-am adus aminte că spuneam undeva: "n-am apetit pentru strigăt". Dar nu înseamnă că nu ai avea dreptate, Ottilia, fiindcă strigătul poate fi sublimat chiar în sarcasmul despre care vorbești. Eu cred în textul acesta, însă voiam să îl șterg doar de aici, nu și din arhiva personală. M-am răzgândit, fiindcă unde am cititori mai buni decât pe acest site? Fără îndoială că sunt și în alte medii, dar nu ajunge la acei virtuali cititori scrisul meu. Sau într-o foarte mică măsură. În al doilea rând, îl mai las, așa, să moară de necaz Davai Ceas.

Mulțumesc tuturor!

Mă bucur că sunteți în asentimentul meu, domnilor. Din păcate, lumea așteaptă ca poetul să le spună altceva, să le sporească iluziile. Așa că, mai aștept doar să citiți, eventual, răspunsul meu, apoi voi șterge textul. Oricum, urmărind ideea, am fost mai puțin atent la necesitățile prozodice.

Este un eseu critic închegat, cu argumente suficiente, aplicat pe text, într-o bună rezonanță cu poeziile din volum, pe care le-am lecturat și eu, de mai multe ori, cu plăcere.
Doar o observație, dacă nu este cu supărare: încadrarea la recenzie este neinspirată, aici fiind un eseu critic. Știu că pe site nu există încadrarea pentru cronică literară (deși nici cronică nu este textul acesta). Ar fi fost potrivit la secțiunea eseu. Este adevărat că acolo sunt mult mai puțini cititori.

Felicitări pentru acest eseu critic! De asemenea, din nou, domnului Dume, pentru volumul "moartea, un fluture alb".

Un text frumos și înduioșător. Ar trebui vreo câteva corecturi: "Câteva lacrimi i-au scăpat", "se-ndrăgostise" (în penultimul vers). Poate mai sunt și altele, mai verificați!

Prima strofă mi se pare mai puțin realizată artistic, poate și unde găsesc forțat versul "cel înarmat cu virgule inadvertente". În rest, la nivel expresiv, reflexiv, semantic și lexical, totul pare a fi în regulă. Poate abundența de interogații ar putea părea vetustă, însă ține și de natura reflexivă despre care vorbeam. Textul emoționează, are un mesaj care, în final, devine luminos, nu mai este, ca în unele poezii ale autorului, ascuns sub o rețea prea densă de semne.

P. s. A fost o surpriză să constat că textul căruia i-am dat cea mai mare notă (opt) era scris de unul dintre autorii mei preferați de pe acest site.

Felicitări, domnule Valeriu (Dandeș Ganea) Barbu, pentru această nouă carte!

Felicitări pentru această nouă carte!

Nu trebuie să-l strigi, prietene. Doar dai din aripi, îți iei zborul, iar el va veni după tine. Acum se pune problema, dacă vă va vedea, pe cine va lovi mai întâi femeia ta?!

Evident că poezia autentică nu ține de vreo încadrare rigidă, încât Teodor Dume nu este șaptezecist, cum nu sunt nici eu douămiist. Am citit cu emoție manuscrisul acum mai bine de doi ani și jumătate, iar formulările mele lapidare din acea prezentare se înțelege că nu aveau cum să cuprindă întreaga bogăție de sensuri și trăire a cărții. Nu am mai comunicat decât foarte rar cu autorul, așa că mă temeam că nu voi mai apuca vreodată să văd această carte ieșită în lume. Deși, de multe ori, ieșirea în lume a unei cărți bune este întâmpinată cu neînțelegere și cu opacitate critică.

Las acum deoparte principiul de a evita reciprocitatea în aprecieri, mai ales că această a treia carte de poezie a domnului Dume apare la foarte mult timp după precedenta.

Felicitări, Teodor Dume!

Felicitări celor doi autori, Liviu Ofileanu și Ioan Barb! Am citit toate cărțile scrise până recent de Liviu și pe aproape toate dintre cele ale lui Ioan Barb, încât am încredere că și aceasta este o carte cel puțin acceptabilă.

Mulțumesc pentru semnalare, domnule Dume!

P.s. Nu însteluțez (spre a nu se interpreta drept reciprocitate), însă sper că autorul semnalului de carte și autorii cărții vor înțelege că aprecierile mele sunt sincere.

Și mie mi-au plăcut fotografiile realizate de Ioan-Mircea Popovici. Mulțumesc, Ottilia!

Vă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură. De asemenea, redactorului care a găsit aici ceva demn de luat în seamă și, nu în ultimul rând, Mariei Gheorghe, pentru traducere.

Îți mulțumesc mult, Ioan-Mircea Popovici, pentru acest semnal de carte. Întâi și întâi, poate cititorul acestui semnal nu a înțeles de ce este "o carte de căpâtâi". Pentru aceasta nu e decât o soluție: să o caute, să o citească și să se dumirească.

Vasile Mihalache, îți mulțumesc! Tu m-ai încurajat încă de la postarea "prefeței" la "Ben Cioglu", când eram cam nemulțumit că am mizat prea mult pe narativitate și am cam ieșit din zona mea preferată: lirismul. De aceea spun doar atât despre volum: are atât valențe narative, cât și lirice sau dramatice. Aș spune că liricul, epicul și dramaticul sunt într-o proporție aproape egală.

Vă mulțumesc, domnule Mureșan și domnule Dume, pentru cuvinte!

Maria, tu aveai pălăria aceea din care "au ieșit iepurii, cu morcovi cu tot"! Și (trebuie să spun, ca să se știe) tu ești primul lector al acestei cărți. Așa că în mod sigur îi cam știi secretele. Reiau mulțumirile mele pentru tot.

Doamnă Carmen Tănase, domnule Barb, vă mulțumesc și dumneavoastră pentru interesul stârnit de acest semnal de carte! De asemenea, redactorului care a recomandat articolul.

Dacă toți ridică brațele spre cer, "pomul gol" înfrunzește și înflorește, ca semn al energiei divine.

Îți mulțumesc pentru semn, Vasile. N-am dorit un text pre(ten)țios, dar poate așa se vede dinspre cititor.