Unei zâmbărețe

Cam facilă soluția din ultimele versuri, prin parafrazarea cunoscutelor versuri eminesciene, chiar dacă poanta există.

Stai, Pașă, o vorbă de-aproape să-ți spun,
(Te roagă acum zâmbăreața);
Cu-o poantă la urmă, catrenul e bun...
Zâmbește-mi, să-ți văd strungăreața!


Domnule George Pașa, poate \"soluția\" coșbuciană din catrenul-replică ,la fel de \"facilă\", vă (ne)mulțumește mai mult.Oricum \"soluții\" din astea se poartă și la case mai mari.
Mulțumesc pentru vizită și pentru comentariu.

Cu stimă, I_k

Așa ca ea frumoasă nu-i
Și are-așa o strungăreață
Cât să-i încapă dumnealui
Cei trei din urmă dinți din față.

Ți-s dinții-așa de galbeni, încât seara,
Când luna-și varsă-n ochii tăi lămâia,
Îmi pare c-un strigoi și-ascute gheara;
La naiba! pe-unde am ascuns tămâia?

Întîlnire între Ica și o zîmbăreață?!

Ori autoarea este gay
(Nu c-am motiv să mă surpridă)
Ori monologul dumneaei
Rostit e, zilnic,... la oglindă.

O, Pașă, neam de beduini,
Sunt sigură că de-ai putea,
Ai da și-un rucsac de țechini,
Să ai dantură ca a mea!

\"Ori autoarea este gay\"
....................
VIorel Vrânceanu

Eu, autoarea, sunt ok,
Dar ce-o să-ți spun, nu te surprindă:
De vrei să vezi un știrb și-un gay,
Privește-ți chipul în oglindă.

Așa o fi cum spui, madam;
De la-nceput, dreptate-ți damȚ
Văzut-am zâmbetu-ți de gheață,
Și dinții doar ieșeau în față.

\"dam\"

doar atît poți, cine zice, ăla este? :)

O replică de toată \"stima\".
Se vede c-ai răspuns în grabă:
Și poanta-ai copiat și rima,
De-mi pari (din poză?) -atât de slabă!

\"De-mi pari... atât de slabă\"
V. Vrânceanu

Sunt slabă, ai văzut prea bine,
Dar ăsta nu-i un handicap;
Și, dacă te mai legi de mine,
Să știi că-ți sparg... oglinda-n cap.

TE POT SCÃPA DE GHINION

Te-ai supărat - nenorocire!
Dar ca să vezi că nu sunt rău,
De-mi oglindești a ta zîmbire...
Sparg eu oglinda-n locul tău.

P. S.
Stimată doamnă Ungureanu,

Îmi cer scuze că m-am legat de dvs. Apa la moară, la prima replică, a venit din stilul androgin din cîteva dintre ultimele dvs. epigrame. Dacă un bărbat scria la persoana întîi feminin, ar fi trebuit să îndure o mulțime de bobîrnace (știu, din păcate, din proprie experiență :) - am crezut, dar m-am înșelat, că mecanismul funcționează și pentru sexul opus. Motivul pentru a doua replică sper că e evident.
Mă retrag cu capul spart și cu un zîmbet în colțul gurii.

Emoția -din plin să te cuprindă,
Îți spun -pe bune- am un zâmbet fain;
Deci, frate, las-o naibii de oglindă,
Că-n clipa asta îți zâmbesc... on line! :)

ps. nu e nevoie de scuze, cunosc riscurile , dar când mă simt \"încolțită\"
mai sparg și eu câte ceva, nu vă fie cu supărare. :)