tu n-ai habar

Începutul promite mult, apoi se pierde totul, nu înțeleg de ce, rima nu e potrivită, nu are ce căuta aici, esența textului ar trebui valorificată altfel.

Din centru radiază toate necunoscutele:
\"în dreptul inimii
o bătaie\".
Apoi mă-ntorc la \"pagina cea durut/ lacrima\". Cred că nu s-a pierdut, poate mai trăiește printre coincidențe.
Ce mă impresionează aici e faptul că, dincolo de o semiotică personală, cu unele constante ce nu-ți permit să uiți întregul, textele lui Yannelis au ecouri într-un filon poetic profund românesc. Și el știe mai bine care e Poetul. Aici, frunza, lătratul de câine, dunga zării, hotarul dintre nu și da, dintre iar și zadar sunt semnele unei poetici prin care se anunță și Poetul. Mai trebuie o nouă adunare din risipiri cu ecou de-mpliniri.

\"pagina ce-a durut/ lacrima\"

în răspunsul din locul gol, doream să spun că punct-ochit-punct-lovit în această observație: \"hazardul lucrează uneori prin contrariul său: Yames de șase\" și-i vom spune Lema lui George Pașa, prescurtat (LGP) (cu semnificații și de loc geometric de tip (P)).

Dane, perfect semnalul: esența textului ar trebui valorificată altfel, care corelat cu ce spune George \"Mai trebuie o nouă adunare din risipiri cu ecou de-mpliniri\"...

de pe acum spun:

în schimbul uitării
cu urme prin risipuri
trișori într-un bazard
prin ac trec o camilă

din spuma mării stă un melc să iasă
pe buza plajei s-a atins de vis
eram in somnul rațiunii pure
pictând abstracții peste Paradis

cu mulțumiri și să nu uităm că-i în faza de triptic la ibric