Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioan-mircea-popoviciIP
Ioan-Mircea Popovici
@ioan-mircea-popovici
Poezie

locul gol

(umbrela)

2 min lectură·
Mediu
………………
pierdute-n povești
amintiri revin
foșnet în nopțile albe
din umbre lungi
luna cu șolduri pline
născu năluciri
din cele câteva gânduri
niciodată n-am știut
dacă trebuie sau nu
vei recunoaște întâmplarea
îți vei aduce aminte firul de iarbă
busola scoicii pierdute
deasupra plajei incinse
mâinile mele din norii de ploaie
treceam printre cuvinte arpegiul-vis de gânduri
trei note de subsol cinci semne pentru rânduri
din întâlnirea vie pe plaja fără gard
cu paranteze drepte ca ușa-ntr-un bazard
mi-am luat umbrela
și-am ieșit
…………………………
sub umbrelă a apărut umbra
din umbră s-a ridicat iluzia
cu cizmulițe roșii
bilă
zar
și cântecul
în loc să stăm de vorbă la o cafea
cu vodkă și parmezan
dăm cu banul pentru locul gol
mai real ca mine
personajul de pe locul acesta
este cel mai adesea
cel care mă însoțește
cândva vei crede
că luna-i punctul pe i
că eu sunt zidul pe care
iluzia și-a luat umbrela
cu umbre lungi de seară
pe scară
a plecat
…………………
am aflat
pentru că
s-a întâmplat
am văzut
și apoi am crezut
că toate le vei ști
le vei așeza-n dulapul tău cu 5 uși
vei vedea cât de mult doare
fiecare clipă din Tympul pierdut
...........................
s-a intâmplat să-mi iasă Yames de șase
dintr-o aruncare
în clipa următoare
să dispar
mai risipit
ca scoicile pe plajă
cu multe
foarte multe coincidențe
adunat cu greu
și dărâmat foarte repede
tu n-ai habar...........
17:34, Constanța, 15 feb, 2009
064.290
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
242
Citire
2 min
Versuri
65
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “locul gol.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/1823518/locul-gol

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dan-muresanDMDan Mureșan✓
Interesantă compoziția, deși pe alocuri, pozele derutează, abat de la lectură. Poemul e sugestiv, clar, imagini colorate. Frumos.
0
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici✓
evident că imaginile le-am ales nu pentru a ilustra și nici pentru a completa. ele sunt elementele unui spațiu în care tonurile solare au rolul lor... mulțumesc de vizită cu acest semn nou



0
@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Locul gol și umbra de sub umbrelă... Și umbra aceasta \"cu șolduri pline\"... prilej de nostalgii, năluciri, reverii. Paharul a fost golit, urmează umplerea cu sine. Important e să vezi și partea cea plină:
\"vei recunoaște întâmplarea
îți vei aduce aminte firul de iarbă
busola scoicii pierdute
deasupra plajei incinse
mâinile mele din norii de ploaie\".
Nu știu ce e cu acel \"bazard\", sigur o invenție poetică: bazarul din hazard? sau... altceva?
Cred că iluzia e numai dincoace de zid, un timp. Apoi își ia umbrela și pleacă dincolo de... Pe trepte rămâne umbra cu umbrelă. Personajul e mai viu decât timpul, își are propriul arhetip în Tymp. De aceea \"doare fiecare clipă din Tympul pierdut\". Trebuia să se întâmple (hazardul lucrează uneori prin contrariul său): \"Yames de șase\".
Finalul e cel mai sensibil, acolo sunt lăsate la vedere toate împlinirile. pentru că totul se va reordona din propria-i risipire.

Doar un punct de vedere, dintr-un țărm iluzoriu.
0
@george-pasaGPGeorge Pașa✓
\"luna aceasta cu...\"
0
Distincție acordată
@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Pentru profunzimea ideilor, pentru o ultimă secvență deosebit de sensibilă și înălțătoare spiritual, pentru concordanța dintre idee și imgine și pentru alte împliniri ale textului, las un semn de recunoaștere, deși am ezitat, deoarece mai există alte două din ultimii doi ani. Sunt și neîmpliniri, în viziunea mea, în primul rând o trecere cam bruscă de la o secvență la alta. Dar poate că fragmentarea a fost cerută și de avatarurile inspirației.
Felicitări, Yannelis!
0
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici✓
blestemul fecioarelor m-a uitat zburător, pește în ploaie cu dor... la zidul alb, un pas desculț așteaptă. pe vatra așteptării, ard vreascuri de măcieș. fierbinți, izvoarele mele țâșnesc în izbuc. mă duc, mă tot duc, să caut lemn de cedru să-mi fac arc precum Ulysse să-l întind numai eu. cu gândul verigă pe inelul cu chei, din dunga albastră, se desprinde un punct. jumătăți inegale țin punctul acesta pe trupul lui \"i\", acum cărarea lunii... de aici, mulțumiri într-o mie de iubiri... da. imaginile fac parte și ele din grupul apei. personajele mi-au luat-o înainte. umbrela lui Radu Șuiu, de la piramidă, a ajuns umbrela albastră. între capete, multă poveste și-n poveste, cântecul. cu mulțumirea las și o ramură de măslin sălbatec de lângă scara cu noduri (și coduri). ultimul vers, titlul următoarei poezii, ca un lanț nou fântânei din deșert...
0