GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Ottilia, subiectivismul aprecierilor critice nu poate fi evitat. Când scriu, am în vedere doar perspectiva din care văd eu lucrurile (și ea, de asemenea, subiectivă).
Teodor, cred că aici s-a nimerit să fie un teritoriu comun al „explorării”. De aici, poate, și preferința ta.
Răzvane, apusul nu înseamnă neapărat ceea ce vezi tu. La acel al patrulea vers ai intuit, totuși, ceea ce doream. Textele de anvergură, nu de puține ori, nu spun nimic. De ce nu s-ar spune mai mult în câteva versuri? Nu înseamnă că aș face pledoarie pro domo, fiindcă se poate scrie și altfel (chiar și eu scriu poeme ample). Important este să fie poezie sau măcar să se apropie de poezie.
Teodor, cred că aici s-a nimerit să fie un teritoriu comun al „explorării”. De aici, poate, și preferința ta.
Răzvane, apusul nu înseamnă neapărat ceea ce vezi tu. La acel al patrulea vers ai intuit, totuși, ceea ce doream. Textele de anvergură, nu de puține ori, nu spun nimic. De ce nu s-ar spune mai mult în câteva versuri? Nu înseamnă că aș face pledoarie pro domo, fiindcă se poate scrie și altfel (chiar și eu scriu poeme ample). Important este să fie poezie sau măcar să se apropie de poezie.
Pe textul:
„Timpul ca un vârtej" de George Pașa
0 suflu
ContextFelicitări, domnule Mureșan, pentru această carte! Cum are o prezentare critică a unei personalități a lumii noastre literare, sper să aibă succesul scontat.
Un cititor
Un cititor
Pe textul:
„Epopeea lui LIM" de Liviu-Ioan Muresan
Recomandat0 suflu
ContextNu degeaba se spune că frumusețea este în ochii privitorului, dacă ați găsit atât de mult în acest text și ați dovedit o asemenea sensibilitate.
Vă mulțumesc, Alexandra Alb-Tătar! De asemenea, Mariei Gheorghe pentru traducerea în franceză a textului; lui Ioan-Mircea Popovici pentru „jocul secund” sensibil, lui Răzvan Rachieriu pentru comentariu.
Vă mulțumesc, Alexandra Alb-Tătar! De asemenea, Mariei Gheorghe pentru traducerea în franceză a textului; lui Ioan-Mircea Popovici pentru „jocul secund” sensibil, lui Răzvan Rachieriu pentru comentariu.
Pe textul:
„Când se topește necunoscutul din noi" de George Pașa
0 suflu
ContextPlutea spre insula secretă acord rămas în azi din ieri,
spre-a fi motiv de-o paranteză în care am cuprins tăceri.
Ca mâine ne-om întoarce ochii spre așteptări ce-am depășit,
și nu ne va rămâne vreme pentru ce-atâta am iubit:
chemarea clipelor de ceară, adâncul unui dor nestins,
dorințe ce-au creat povară în sufletul unui învins.
O luptă-a veșnice contrarii: lumini și umbre fac popas
în sufletul ce-n armonie și-a regăsit al său răgaz.
spre-a fi motiv de-o paranteză în care am cuprins tăceri.
Ca mâine ne-om întoarce ochii spre așteptări ce-am depășit,
și nu ne va rămâne vreme pentru ce-atâta am iubit:
chemarea clipelor de ceară, adâncul unui dor nestins,
dorințe ce-au creat povară în sufletul unui învins.
O luptă-a veșnice contrarii: lumini și umbre fac popas
în sufletul ce-n armonie și-a regăsit al său răgaz.
Pe textul:
„Când se topește necunoscutul din noi" de George Pașa
0 suflu
ContextScuzele mele, dar am uitat de comentariul tău. Mă bucur că mai citești ce scriu și că ai găsit ceva demn de remarcat.
Pe textul:
„Sens" de George Pașa
0 suflu
ContextAm așteptat să văd dacă mai crește poemul ăsta, dar, probabil, va mai crește în subsol. Deja m-am obișnuit cu tehnica aceasta a colajului, dar cred că nu prea se leagă între ele secvențele. Deși bănuiesc și faptul că intenționat ai lăsat hazardul să-și facă jocul. Cum spui și mai sus, ai plonjat în Haos, ieșind din ordinea lui Sloterius. Poate poemul va veni mai târziu, fiind încă la dospit. Îi doresc să crească mare și frumos, ca orice copil sănătos.
Pe textul:
„Dileme de Crăciun" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextÎți mulțumesc pentru comentariu și pentru traducerea în franceză. Știam că ai gust pentru poezie, lucru tot mai rar, mai ales în mediile virtuale.
Pe textul:
„Sens" de George Pașa
0 suflu
ContextDomnule Dume, dacă am scris despre cartea aceasta, înseamnă că ea are meritele sale, în ciuda unor neîmpliniri despre care am scris aici, mai mult sau mai puțin explicit. "Personala" aceasta (sau "cronichetă", să-i zicem) poate nu este prea reușită, dar, așa cum ați observat, sinceră.
Nu prea mai scriu cronici, fiindcă, nu de puține ori, mă duc "la pomul lăudat" și mă întorc cu sacul gol (dacă îmi este permisă această parafrază).
Celorlalți prieteni care au scris aici le urez spor la scris și să rămână la fel de apropiați de poezie.
Cu stimă,
George Pașa
Nu prea mai scriu cronici, fiindcă, nu de puține ori, mă duc "la pomul lăudat" și mă întorc cu sacul gol (dacă îmi este permisă această parafrază).
Celorlalți prieteni care au scris aici le urez spor la scris și să rămână la fel de apropiați de poezie.
Cu stimă,
George Pașa
Pe textul:
„Poezia, între căutarea timidă a certitudinii și renunțarea ascetică" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextFelicitări, domnule Dume! Sper să fie o carte la fel de bună ca și celelalte. Mergeți din ce în ce mai mult spre poezia de stare și sunteți foarte aproape de simplitate.
Prefața doamnei Mamier încearcă să se apropie de adevărul unei creații. Sintagma "accesit transcendental" mi se pare acolo cam forțată, fiindcă transcendența nu are legătură cu vreun premiu, fie că s-a încercat folosirea într-un sens figurat a neologismului "accesit".
Prefața doamnei Mamier încearcă să se apropie de adevărul unei creații. Sintagma "accesit transcendental" mi se pare acolo cam forțată, fiindcă transcendența nu are legătură cu vreun premiu, fie că s-a încercat folosirea într-un sens figurat a neologismului "accesit".
Pe textul:
„Teodor Dume, o nouă carte: Azil într-o cicatrice" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
ContextSigur, nu mă pricep la operatorii liniari, deși mi-ar fi prins bine. Oricum, conceptele științifice nu exclud poeticul. Poate că asta a descoperit și Ben Cioglu, mai înainte ca apele oglinzii să îl ducă, lutind fericit, spre ieșire. Uite ceva ce n-a vrut să-mi spună nici mie. Lăsând gluma la o parte, se simte ceva novator față de precedentele tale texte. Nu pot spune cu exactitate ce anume, doar am simțit. Dacă aș fi fost om de știință, poate, în plus, aș fi cugetat asupra a ceea ce, deocamdată, s-a adresat doar simțurilor.
"a coborât pescărușul
pe capota motorului
a dat cu ciocul
în pata de lumină
care lucea
din reflexiile soarelui
apoi s-a uitat la mine
a deschis aripile a îmbrățișare
i-am spus
ce frumos poți să fii
ca un înger
și el a clipit din ochi
și-a zburat".
"a coborât pescărușul
pe capota motorului
a dat cu ciocul
în pata de lumină
care lucea
din reflexiile soarelui
apoi s-a uitat la mine
a deschis aripile a îmbrățișare
i-am spus
ce frumos poți să fii
ca un înger
și el a clipit din ochi
și-a zburat".
Pe textul:
„ Oglinda lui Laplace" de Ioan-Mircea Popovici
Recomandat0 suflu
ContextCâtă dreptate ai avut atunci. Doar și despre Eminescu s-a spus același lucru, faptul că nu dorea altceva "decât să fie iubit".
Din păcate, nu mai regăsesc pe aici pe unii dintre cei numiți mai sus. Să le fie poezia senină, poate voi mai avea ocazia să îi citesc, măcar în vreo carte sau revistă.
Din păcate, nu mai regăsesc pe aici pe unii dintre cei numiți mai sus. Să le fie poezia senină, poate voi mai avea ocazia să îi citesc, măcar în vreo carte sau revistă.
Pe textul:
„Anul poetic 2011 pe poezie.ro. Scurtă navigare prin paginile unor autori preferați" de George Pașa
0 suflu
ContextMaria, cred că ești de acord că, scriind despre el, tărâmul nu mai este secret. Rămâne ca acela ce va citi (sau a citit) cartea să se regăsească în el.
Într-adevăr. domnule Mureșan, o prezentare incitantă.
Iulia, așa este, prezentarea deschide o punte către inima și mintea cititorului.
Yannelis, poate că arcadele pontice ultramarine vor reține această deschidere către inima cărții. Chiar merită un asemenea eseu.
Chiar nu mai știam exact ce scrisesem în dedicație. Drumurile acelea chiar se leagă, nu sunt simple intersecții. Că ele vin din inimă, iar inima nu are minte fără de repere.
Vă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură! Cei care nu au cartea să că nu este încă epuizată.
Într-adevăr. domnule Mureșan, o prezentare incitantă.
Iulia, așa este, prezentarea deschide o punte către inima și mintea cititorului.
Yannelis, poate că arcadele pontice ultramarine vor reține această deschidere către inima cărții. Chiar merită un asemenea eseu.
Chiar nu mai știam exact ce scrisesem în dedicație. Drumurile acelea chiar se leagă, nu sunt simple intersecții. Că ele vin din inimă, iar inima nu are minte fără de repere.
Vă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură! Cei care nu au cartea să că nu este încă epuizată.
Pe textul:
„Cămașa luminii " de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextVă mulțumesc, domnule Dume! Ottilia a realizat un eseu bun, care merită toate aprecierile. Și aș fi spus aceasta, indiferent despre ce carte ar fi scris într-o asemenea manieră. Trebuie să recunoaștem, fără invidie, ceea ce are cu adevărat valoare. Lăsând modestia deoparte, probabil că și materialul poetic din carte a ajutat-o.
Mulțumesc, Ottilia!
Mulțumesc, Ottilia!
Pe textul:
„Cămașa luminii " de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextDomnule Racheriu, din păcate, iarăși percepția dumneavoastră v-a înșelat, nesesizând faptul că aici e o deconstrucție a unui clișeu, prin sarcasm și ironie. Și chiar dacă ați fi luat ad-litteram acel vers, tot despre transfigurare ar fi fost vorba. Că doar de la Baudelaire (vezi poezia "Un hoit") și poate chiar de mai înainte, și din putreziciune (descompunere) se naște frumosul. Sau ce este lipsit de transfigurare în aceste versuri ale lui N. Stănescu: "Pământ de carne bun de mâncare,/ pâmânt de oase străluminând./ Ah! ce miros violent,/ ce sfântă duhoare/ de diamant au pietrele tale,/ pământule de pământ!"?
Pe textul:
„Și oglinzile putrezesc" de George Pașa
0 suflu
ContextMaria, acolo unde-s "ochii de pisică", am trecut, poate cam brusc, de la un sens la altul, de aceea și "iluzia" cu îndrăgostiții pe bicicletă. Semn rău (nu-i așa?!) când apre pisica, fie și ca o iluzie pe cer sau doar prin ochii străbătând din întuneric. Așa e, oarecare speranță atunci când biciclistul ăla spune ce spune, chiar dacă nici nu știe unde a sosit sau ce pisică i-a tăiat calea.
Mulțumesc pentru semnul de septembrie!
Domnule Rachieriu, este bine că n-ați văzut acolo doar niște "margini". Oricum, oglinda pare să vi se limpezească. Toate cele bune!
Mulțumesc pentru semnul de septembrie!
Domnule Rachieriu, este bine că n-ați văzut acolo doar niște "margini". Oricum, oglinda pare să vi se limpezească. Toate cele bune!
Pe textul:
„Tabloul" de George Pașa
0 suflu
ContextPornesc de aici:
"așa suntem noi
jucătorii de Șah cu Hazardul
trec gardul doar cei care știu
să dea la o parte scândura devenirii
intrând în bucuria iubirii"
și ajung, prin lecția Albinarului, la viziunea societății ca un stup la M. Eminescu.
Aș zice că am de a face aici cu un poem didactic, chiar dacă învățăturile nu sunt chiar explicite. Am impresia că ar mai trebui să faci o legătură mai bună între secvențe, cu nod bun, marinăresc. Dar tot la fel mi se pare că pauzele dintre secvențe țin locul acestor "noduri", iar lecția, așa cum este ea, se umple de ceea ce numai se citește printre rânduri. Iar "i" nu-și mai pierde punctul, chiar dacă, prin urmare, nu-i vorba despre greci.
Poate am divagat puțin, uitând că "lecția", în formă poetică, se adrsează unui public-țintă: cercurilor studențești. Însă l-am luat pe "nu" în brațe și am zis: da, dar nu numai...
"așa suntem noi
jucătorii de Șah cu Hazardul
trec gardul doar cei care știu
să dea la o parte scândura devenirii
intrând în bucuria iubirii"
și ajung, prin lecția Albinarului, la viziunea societății ca un stup la M. Eminescu.
Aș zice că am de a face aici cu un poem didactic, chiar dacă învățăturile nu sunt chiar explicite. Am impresia că ar mai trebui să faci o legătură mai bună între secvențe, cu nod bun, marinăresc. Dar tot la fel mi se pare că pauzele dintre secvențe țin locul acestor "noduri", iar lecția, așa cum este ea, se umple de ceea ce numai se citește printre rânduri. Iar "i" nu-și mai pierde punctul, chiar dacă, prin urmare, nu-i vorba despre greci.
Poate am divagat puțin, uitând că "lecția", în formă poetică, se adrsează unui public-țintă: cercurilor studențești. Însă l-am luat pe "nu" în brațe și am zis: da, dar nu numai...
Pe textul:
„Lecția_Albinarului_de_la_Tichilești" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextFirele de nisip ar fi cam multe spre a putea fi numărate, domnule Rachieru. Aceasta dacă vă gândiți atât la sensul denotativ, cât și la sensul pe care-l capătă sintagma aceea în context. Iar pașadinele nu pot fi altfel, decât scurte. A spune pașadine scurte ar fi pleonasm.
Da, e vorba de senin, de echilibru, domnule Oancea. Chiar dacă poezia se naște, de regulă, dintr-un dezechilibru, n-ar trebui să rămână la acel stadiu. Nici să devină filosofare pe o temă dată.
Toate cele bune!
Da, e vorba de senin, de echilibru, domnule Oancea. Chiar dacă poezia se naște, de regulă, dintr-un dezechilibru, n-ar trebui să rămână la acel stadiu. Nici să devină filosofare pe o temă dată.
Toate cele bune!
Pe textul:
„Devenire" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextMi se pare că ierarhizările și categorisirile pe care le faceți sunt prea simpliste. Și, la urma-urmei, cei care scriu din vocație nu au în vedere ierarhii scriitoricești, întâmpinări critice, lupte intestine între confrați. Nu înseamnă că unele lucruri semnalate de dumneavoastră nu sunt reale. Dar, privind aceste deșertăciuni, aș încheia cu vorbele lui Eminescu: "Toate-s praf. Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi."
Pe textul:
„Iar deasupra tuturora, va vorbi un criticel..." de Liviu-Ioan Muresan
Recomandat0 suflu
ContextFelicitări și mult succes! O copertă reușită, în opinia mea. Cred că e pe măsura conținutului.
Pe textul:
„A unsprezecea poruncă la Târgul Gaudeamus Litoral" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
Context