Devenire

Nu-ți place dezechilibrul, creând un haos apărut în urma răscolirii pământului și a cerului, rezonezi cu echilibrul generat de empatia dintre oameni, de armonii, de simetrii, de sincronizări, însă între dezechilibru și echilibru există un hiatus, în care materia și spiritualul hotărăsc încotro să se îndrepte, spre dezechilibru, sau spre echilibru.
Am numărat firele de nisip filigranate în diamante minuscule, în poezia ta (scurtă).

Domnule Pașa remarc lirismul bine dozat consecvent cu tema.
E un poem de senin și solitudine
Apreciez finalul încrezător cu accentele lui agnostice, e clar că mi-ați furat o lacrimă.
Tiptil și sfios mă retrag, toate cele bune

Firele de nisip ar fi cam multe spre a putea fi numărate, domnule Rachieru. Aceasta dacă vă gândiți atât la sensul denotativ, cât și la sensul pe care-l capătă sintagma aceea în context. Iar pașadinele nu pot fi altfel, decât scurte. A spune pașadine scurte ar fi pleonasm.

Da, e vorba de senin, de echilibru, domnule Oancea. Chiar dacă poezia se naște, de regulă, dintr-un dezechilibru, n-ar trebui să rămână la acel stadiu. Nici să devină filosofare pe o temă dată.

Toate cele bune!