prin lentilă

1
se spulbera
îți intra ca nisipul în ochi
o dragoste mare
clipeai rapid
să nu-ți rămână rană vederii
terenul era pregătit
mușchii oasele sângele în mare formă
o pară
două pere
și-apoi sfârșitul


2
venise ca o pană de curent
se năștea din întuneric
un cutremur pe care nu-l visai
tusea și junghiul
din coaste
o molimă din care nu scăpa
decât privitorul cu ochii reci
deasupra aplecat peste lentilă
examina lesturile fumegânde


3
prin somnul tău plutea aerul decadent al tristeții
o inimă care nu-l mai aștepta pe nătăfleață
să cadă din cer
meteor
la punct fix
să dea chix
ori să potrivească punctul din pix


4
se întorcea spulberarea
un curent nou dezmorțea pământul tău înghețat
apele intraseră în vibrație
doi magneți cucuieți săreau coarda
până venea privitorul și-i arunca în lume


5
și-au reînceput căutarea
lipirea lor să devină constantă