Poezie
Timpul ca un vârtej
1 min lectură·
Mediu
Încă un an dezertor în deșertul necunoscutului.
Cât de mult a rămas știe doar apusul,
care strânge-ntr-o menghină totul și-l eliberează în noapte.
Odinioară povesteai câte-n lună și-n stele,
prelungeai cuvintele să n-atingă sfârșitul.
Azi, nici un ecou deslușit, doar liniștea în care tânjește-nceputul.
045.944
0

prelungeai cuvintele să n-atingă sfârșitul. - iată un vers memorabil!
și întregul deasupra multor versuri ale autorilor contemporani, care se rezumă la cotidianism sau devin hilare prin fantasmagoric - ceea ce nu mai poate fi actual!
o lectură plăcută mie!