Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Și oglinzile putrezesc

1 min lectură·
Mediu
Ne refacem oglinzile din cioburi de carne.
Cu noi e tristețea din ochii doamnelor
ascunsă după ochelari fumurii.
Vine apoi o liniște mai grea decât începutul,
ne scuipă de deochi;
noi îi zicem: „Mulțam fain!”
strecurându-ne prin oglindă
într-o altă dimensiune,
unde franjurăm niște margini
să iasă decorul mai puțin deocheat.
E soare din belșug acolo,
bașca și o cabină de probă
în care ne diluăm sentimentele,
încercând să-l îmbrăcăm pe cel mai vital.
Așchii ne intră în tălpi;
curgem odată cu sângele prin oglindă,
plonjăm în real.
Aici nu e decât o mare deschisă.
Din toate zările
vin executanți de fotografii sub apă,
ne execută delicat.
Până la următoarea ședință,
ne lasă câteva bule de oxigen.
Și ce morți frumoși vom fi atunci!
Câtă artă se va naște din putrezire,
când nu vom lăsa în urmă
nici măcar un ciob de oglindă
pentru zeii sinucigași!
023.433
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
146
Citire
1 min
Versuri
28
Actualizat

Cum sa citezi

George Pașa. “Și oglinzile putrezesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14080583/si-oglinzile-putrezesc

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
O poezie cu imagini dure, șocante, tulburătoare, cu “oglinzile” existențiale refăcute din “cioburi de carne”, care “plonjează în real” în frunte cu un sentiment “vital”, supunând celelalte sentimente.
Nu mă împac cu versul : “Câtă artă se va naște din putrezire”, căci eu consider că arta se naște din suferințe, vocații, frământări și febrilități creatoare, iar substanța ei nu descompune, ci însuflețește, transfigurează și transcende viața.
0
@george-pasaGPGeorge Pașa
Domnule Racheriu, din păcate, iarăși percepția dumneavoastră v-a înșelat, nesesizând faptul că aici e o deconstrucție a unui clișeu, prin sarcasm și ironie. Și chiar dacă ați fi luat ad-litteram acel vers, tot despre transfigurare ar fi fost vorba. Că doar de la Baudelaire (vezi poezia "Un hoit") și poate chiar de mai înainte, și din putreziciune (descompunere) se naște frumosul. Sau ce este lipsit de transfigurare în aceste versuri ale lui N. Stănescu: "Pământ de carne bun de mâncare,/ pâmânt de oase străluminând./ Ah! ce miros violent,/ ce sfântă duhoare/ de diamant au pietrele tale,/ pământule de pământ!"?
0