George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Să sperăm că aceste cărți vor fi lansate la toamnă. Să fiți sănătoasă și să vă bucurați atunci de lansarea cărților!
Mult succes!
Pe textul:
„perdeaua de fier" de Nache Mamier Angela
RecomandatLa nivel lexical, întâlnim cam aceleași cuvinte-cheie, dovadă că poezia dumiană nu e axată în mod special pe expresivitatea conferită de forța unor metafore sau a altor tropi (deși nu putem vorbi de nivelul zero al expresivității), ci, mai degrabă, pe forța cuvintelor de a fi cât mai aproape de stările care își cer expresia, în ciuda impreciziei unora dintre ele. Totuși, există și unele comparații prin care se conferă o expresivitate și o forță persuasivă deosebite: în cele din urmă/ un sigur supraviețuitor/ va ieși din cetate/ ca o zi de primăvară (Cetatea din suflet, p. 10); încerc să-mi închipui plecarea/ ca pe o toamnă văduvită de păsări (Mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte, p. 16); Adevărul e că oamenii nu mor/ ei sunt ca niște trepte/ pe care călcăm/ și ne înălțăm/unul/ pe celălalt (Există doar oameni și un singur Dumnezeu, p.36); când îți vine timpul/ calci pe întuneric ca pe o iarbă/ cosită prea devreme/ primăvara (Complicele umbrei, p. 62); durerea pulsează ca un fluture rătăcit (E târziu și e toamnă, Ana, p. 68) etc.
În încheierea scurtei mele incursiuni în lumea volumului moartea din vis, nu pot lăsa deoparte măcar o parte dintre versurile cu o valoare reflexivă destul de accentuată: singura mea glorie/ este tăcerea/ și-i atât de puțină încât/ nu mă aud când trec printre lucruri (Nu e bine să mori, p. 8); din tabloul de deasupra patului/ privea Dumnezeu/ acum știu că moartea nu face zgomot/ ci doar așteaptă într-un refugiu... (Nu era moartea, p. 24); nu fi trist/ tu ești omul ce caută/ prin lumină risipirea (Strigă-mă tăcut, p. 28); prin măruntaiele lui/ cerul deschide o rugă/ pentru ziua/ în care/ centrul universului/ va trece prin mine (Doamne, de ce nu mai am timp, p.30); întoarce-te în lumină și/ în zborul de pasăre/ niciodată în umbrele/ care nu se văd/ și vei fi tu însuți (Învață să plângi, mi-a zis Dumnezeu); dar să nu uităm că și iubirea/ e o moarte lentă pe care Dumnezeu/ o acceptă ca jertfă/ pentru oameni (Iubirea ca jertfă, p. 74); eu voi privi din tăișul unei lacrimi (Câteodată și Dumnezeu rămâne singur, p 84); fuga de trup/ se măsoară în bătăi/ de clopot/ și indiferența în tăcere... (Sensuri, p.102); asemenea umbrei/ mă retrag în mine pentru/ a mi se ierta ceea ce am fost// o taină... (Rogu-vă, călcați încet..., p. 112) etc.
Pe textul:
„Teodor Dume, cartea cu nr.23: Moartea din vis" de Teodor Dume
Recomandatpierduți în lumea fără de durere,
și încă ar mai fi o mângâiere
de ar cânta din frunză iar doinașii.
Un cântec lin, ca-n visul nesfârșirii
pe care îl trăiești trecând prin viață,
purtând în piept aceeași dimineață
redeșteptând speranța-nmuguririi.
Știi: înserarea-i doar o pregătire
pentru intrarea-n somnul cel din urmă,
când tot ce-i suferință ți se curmă,
cum dorul florii într-o veștejire.
De-aceea, să trăim în clipa vie,
iubire și-adevăr în veci să fie!
Cu alte cuvinte, vă mulțumesc pentru popasul aici, precum și pentru reflexia „stelei duble”, domnule Ioan-Mircea Popovici!
Pe textul:
„Când gura tace..." de George Pașa
Felicitări pentru carte, domnule Dume!
Pe textul:
„Carte: Teodor Dume, Potcoave pe suflet" de Teodor Dume
RecomandatSigur, în ceea ce privește textul de față, constat că este adecvat momentului trist de azi, acum, după ce am aflat „unde a plecat Maria”. Nici „triughiul magic” nu era rău.
Într-adevăr, toate se leagă, anume presimțirile din secvențele scrise inițial, până la a noua, cu acelea scrise după vestea tristă. Sunt subiectiv și spun că îmi plac mai mult secvențele 4, 7 și 12. Ultima cel puțin este mai plină de fior liric.
Odihnească-i Dumnezeu sufletul!
Pe textul:
„ Unde a plecat Maria" de Ioan-Mircea Popovici
Textul acesta are simplitate expresivă (fără a se cădea, nicidecum, în simplism), are substanță (nu dintre acelea interzise!) și o atmisferă lirico-epică de calitate.
Ar mai fi o corectură de efectuat la începutul strofei a patra.
Pe textul:
„Nașterea Poetului" de Valeriu D.G. Barbu
Cu stimă,
George Pașa
Pe textul:
„Toamna, ca un spion" de George Pașa
Îți mulțumesc pentru însemnarea de lectură!
Pe textul:
„Un vis nesfârșit" de George Pașa
Mulțumesc pentru semn, Maria Gheorghe!
Pe textul:
„Un vis nesfârșit" de George Pașa
Îmi place cum imaginezi acel prototip masculin prntr-o sinteză a imaginarului, realului, biblicului, livrescului, psihologicului. Un fel de om nou poetic.
Te joci cu focul, Silviano, dar îmi place că nu e un joc mimetic.
Pe textul:
„bum bum " de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„de-acum" de Ottilia Ardeleanu
Îți mulțumesc frumos pentru remarcarea textului!
Pe textul:
„Forma sufletului" de George Pașa
Vă mulțumesc frumos pentru comentariu!
Pe textul:
„Forma sufletului" de George Pașa
Mai sunt vreo câteva virgule așezate aiurea (poate din neatenție). Anume în versurile 2, 3 din prima strofă; în antepenultimul vers din strofa a doua.
Pe textul:
„Septembrie, fierbinte" de Antonia-Luiza Zavalic
Am încercat să postez un text la personale, însă nu s-a înregistrat. Aceeași eroare ca altădată: You don't have permission... Folosisem cuvântul „deschide”. L-am scris cu spațiu între litere, așa cum mi se recomandase la precedenta eroare similară, dar tot nu s-a înregistrat.
Pe textul:
„Posibile întreruperi și chiar erori site" de Radu Herinean
M-a uimit popasul tău la textul acesta de acum patru ani.
Îți mulțumesc, Ottilia!
Pe textul:
„Publicitate" de George Pașa
Recunosc vocile poetice din volumul de versuri anterior, uneori contrazicându-se, dar important este faptul că toate se supun, până la urmă, aceleiași instanțe auctoriale, supuse, la rândul său, suflului divin. Versurile de față, ca și acelea din volumul anterior, recenzat de mine (sper să fie publicat, cândva, acel articol), provoacă emoție, te lasă pe gânduri, te invită la visare, chiar dacă, estetic vorbind, par a sări uneori calul (iar calul acela zboară ca vântul și ca gândul!).
Mi-au plăcut și fragmentele din prefața Ottiliei Ardeleanu, așa că o felicit și pe domnia sa.
Las și eu un semn luminos, fiindcă poezia Danielei chiar merită atenția cititorilor, în ciuda tendinței - nefirești, aș zice - de a fi marginalizată.
Pe textul:
„El ne ținea într-un pumn cu Iubire inima" de Daniela Luminita Teleoaca
Cărți nu mai public (cel puțin deocamdată), iar în cele aflte deja la sertar nu și-ar găsi locul, fiindcă forma aleasă nu se potrivește acolo. Poate într-alta, pe care să o scriu de acum încolo.
Vă mulțumesc pentru semnul de lectură!
George Pașa
Pe textul:
„poem de rămas-bun" de George Pașa
Pe textul:
„Sensul" de George Pașa
Pe textul:
„Teodor Dume, carte:Când umbrele trec strada" de Teodor Dume
Recomandat
