George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Las acum deoparte principiul de a evita reciprocitatea în aprecieri, mai ales că această a treia carte de poezie a domnului Dume apare la foarte mult timp după precedenta.
Felicitări, Teodor Dume!
Pe textul:
„Teodor Dume, carte>Moartea, un fluture alb" de Teodor Dume
RecomandatMulțumesc pentru semnalare, domnule Dume!
P.s. Nu însteluțez (spre a nu se interpreta drept reciprocitate), însă sper că autorul semnalului de carte și autorii cărții vor înțelege că aprecierile mele sunt sincere.
Pe textul:
„plăcuța Ouija, o nouă carte semnată: Liviu Ofileanu și Ioan Barb" de Teodor Dume
RecomandatPe textul:
„Ben Cioglu, cartea de căpătâi a lui George Pașa" de Ioan-Mircea Popovici
RecomandatPe textul:
„Firesc" de George Pașa
RecomandatVasile Mihalache, îți mulțumesc! Tu m-ai încurajat încă de la postarea "prefeței" la "Ben Cioglu", când eram cam nemulțumit că am mizat prea mult pe narativitate și am cam ieșit din zona mea preferată: lirismul. De aceea spun doar atât despre volum: are atât valențe narative, cât și lirice sau dramatice. Aș spune că liricul, epicul și dramaticul sunt într-o proporție aproape egală.
Vă mulțumesc, domnule Mureșan și domnule Dume, pentru cuvinte!
Maria, tu aveai pălăria aceea din care "au ieșit iepurii, cu morcovi cu tot"! Și (trebuie să spun, ca să se știe) tu ești primul lector al acestei cărți. Așa că în mod sigur îi cam știi secretele. Reiau mulțumirile mele pentru tot.
Doamnă Carmen Tănase, domnule Barb, vă mulțumesc și dumneavoastră pentru interesul stârnit de acest semnal de carte! De asemenea, redactorului care a recomandat articolul.
Pe textul:
„Ben Cioglu, cartea de căpătâi a lui George Pașa" de Ioan-Mircea Popovici
RecomandatPe textul:
„poem" de Vasile Mihalache
Pe textul:
„Meditație" de George Pașa
Cred că acest "altfel de altceva" ține de o aplicare a teoriei sunetelor de care îmi vorbeai cândva. Mai ales dacă mă uit la acele motive-reper din următoarea enumerație substantivală:
"ceasul spart
zarul și darul
borna și parul
lunca și livadarul
norul și vaporul
puntea și catargul
iconarul și lenjereasa
bucătarul și câinele
visul și stăpânele".
Și totuși, taina rămâne în versurile "alungite" din final, unde îmi trebuie un alt zar, fiindcă acesta s-a rotunjit și-mi dă numai "zar de fugă". Sigur, nu uit că de-acum pot rostogoli bila, ajungând aici:
"de-ai fi ajuns și tu/ poate că acum/ din colțul lumii/ nu ieșea fum
pe cer/ brazde de nori/ așteaptă sămânța".
Pe textul:
„să aud ce vezi" de Ioan-Mircea Popovici
Felicitări, Angela!
Pe textul:
„angela nache mamier Antologia:scara B apart.3 Editura Vinea" de Nache Mamier Angela
Am tot mușcat, venind pe drum,
Rupându-mi cele trei măsele
Și-acuma gropile-s duium,
De vii la Cluj, vei da în ele!"
(Gârda Petru Ioan)
Ca om de seamă, am tot dat în gropi,
Chemat de luna bleagă printre plopi,
Dar mă tot mir de-acela care sapă,
Cu dinți puternici, propria sa groapă.
Pe textul:
„Ușurare" de Gârda Petru Ioan
RecomandatAsta contează mai puțin.
Dar spune: era bun asfaltul
Sau l-ai mai stins ușor cu vin?
Pe textul:
„Ușurare" de Gârda Petru Ioan
RecomandatMulțumesc pentru analiza de conținut.
Pe textul:
„Cătușe crescute pe dinăuntru" de George Pașa
Dar "atingerile sunt doar puncte ce vor lumina mai târziu".
Pe textul:
„Acul și haidamacul" de George Pașa
Mulțumesc pentru semnul de lectură! Uite cum te oprești tu tocmai la textele pe care nu le vede mai nimeni! Este o calitate pe care o admir.
Pe textul:
„Oale și esteticale" de George Pașa
Pe textul:
„Cămașa potrivită" de George Pașa
Pe textul:
„Suflu divin" de George Pașa
Pe textul:
„Între Părintele Daniel și echipajele mele" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„pentru noul an 2015 " de Vasile Mihalache
Pe textul:
„Groapa comună" de George Pașa
Limbajul poetic mă determină, totuși, să spun că este al unui poet monocord, însă acest lucru nu este ceva rău, fiindcă îmi confirmă prezența unui timbru poetic. În literatura noastră, parcă doar Bacovia și Goga mai pot fi așa ușor recunoscuți prin voces poetică. Totuși, aștept și o altă voce poetică, mai puțin gravă, mai ludică, fiindcă elegiac și reflexiv am văzut că sunteți pe deplin.
Pe textul:
„răscruce. între singurătate și ultima haltă" de Teodor Dume

