Poezie
răscruce. între singurătate și ultima haltă
volum:azil într-o cicatrice
1 min lectură·
Mediu
îmi pun capul pe palme și aștept
ca și cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme
din când în când deschid ochii și-mi
rostogolesc privirea de la un colț la altul
e mult întuneric și nicio speranță
de care
să-mi atârn ultima clipă
nici nu știu dască e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
și mușcă necondiționat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidență sau nu
între cele două spații
văd un alb nesfârșit
nu sunt disperat ci doar
am o senzație ciudată
știu că mi-am depășit maturitatea și că
mă voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de mușețel
însă știu
că fluturii care îmi vor sta pe coapsă și
ceața care va tăia respirația numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine
033.388
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “răscruce. între singurătate și ultima haltă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14061894/rascruce-intre-singuratate-si-ultima-haltaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPO zbatere dramatică între așteptare și revelare, între certitudine și incertitudine, între povara numelui și aceea a absenței.
Limbajul poetic mă determină, totuși, să spun că este al unui poet monocord, însă acest lucru nu este ceva rău, fiindcă îmi confirmă prezența unui timbru poetic. În literatura noastră, parcă doar Bacovia și Goga mai pot fi așa ușor recunoscuți prin voces poetică. Totuși, aștept și o altă voce poetică, mai puțin gravă, mai ludică, fiindcă elegiac și reflexiv am văzut că sunteți pe deplin.
Limbajul poetic mă determină, totuși, să spun că este al unui poet monocord, însă acest lucru nu este ceva rău, fiindcă îmi confirmă prezența unui timbru poetic. În literatura noastră, parcă doar Bacovia și Goga mai pot fi așa ușor recunoscuți prin voces poetică. Totuși, aștept și o altă voce poetică, mai puțin gravă, mai ludică, fiindcă elegiac și reflexiv am văzut că sunteți pe deplin.
0
TDottilia ardelean,
îmi pare bine c-ai găsit sensul cuvintelor mele și le-ai punctat ca atare.
ești cititorul care știe cum să pătrundă în cuvânt.
mulțumesc
george pașa,
sunt onorat de trecere și semnul de lectură precum și de atenția acordată textului meu. aveți perfectă dreptate. sunt unul ușor de remarcat datorită scrierilor mele. nu știu cât de mult acestea plictisesc chiar dacă toate par trase prin acel mijloc , însă știu că sunt stări care rod din interiorul ființei mele. ele par individualizate și totuși nu sunt decât până la un punct. după o anumită vârstă fiecare ne recunoaștem în ceea ce suntem
stimă și considerație
îmi pare bine c-ai găsit sensul cuvintelor mele și le-ai punctat ca atare.
ești cititorul care știe cum să pătrundă în cuvânt.
mulțumesc
george pașa,
sunt onorat de trecere și semnul de lectură precum și de atenția acordată textului meu. aveți perfectă dreptate. sunt unul ușor de remarcat datorită scrierilor mele. nu știu cât de mult acestea plictisesc chiar dacă toate par trase prin acel mijloc , însă știu că sunt stări care rod din interiorul ființei mele. ele par individualizate și totuși nu sunt decât până la un punct. după o anumită vârstă fiecare ne recunoaștem în ceea ce suntem
stimă și considerație
0
o altă răscruce, o altă singurătate. este o cadență care se păstrează, ca și când bărbatul nu are moarte tocmai din cauza acestei singurătăți care așteaptă să fie cucerită. definitiv!
ton grav, constant, apăsător!