GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Chiar dacă, după gustul meu, textul îmi pare că mai are unele exagerări la nivelul construcțiilor metaforice, mi-a plăcut totuși felul în care sarcasmul se îmbină aici cu umorul. Finalul m-a făcut să zâmbesc: îmi și imaginez o „poetă cu caschetă”, care, asemenea unui bun polițist al vocabularului, se apără,„cu degetul pe trăgaci”, gata-gata să tragă o rafală de metafore fie și în direcția „singurei iubiri în draci”. (!) Am mai zâmbit fiindcă ultima sintagmă e și titlul unei poezele mai vechi de-ale mele, fără legătură, desigur, cu conținutul celei de față.
Pe textul:
„trăgaci" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextVă mulțumesc frumos pentru comentariile argumentate și la obiect. Mă bucur că v-a atras textul acesta.
Pe textul:
„existență și dialog" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextLa tine avem de-a face cu un alt fel de „razne” decât la Cioran. Nu mă împac deloc cu finalul textului, însă, nu spun nici că ai avea dreptate, nici că nu. Cunosc doza de nihilism pe care o are spiritul tău. Un nihilism dublat de ludic.
Pe textul:
„Dincolo e un fel de Aici" de Valeriu D.G. Barbu
Recomandat0 suflu
ContextVă mulțumesc pentru impresii! Încercasem niște pașadine antipoetice, dar nu mi-a ieșit.
Pe textul:
„Pașadine (87 - 89)" de George Pașa
0 suflu
Context„mi se pare că dau” nu „mi se par că dau” (am ratat o literă!)
Pe textul:
„ardere" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextparcă ar fi un răspuns și la observațiile mele privitoare la scrisul tău. (!) Trebuie să recunosc: aici, într-un limbaj simplu, dar nu simplist, spui atât de multe despre feminitatea din tine. Foarte bine a vorbit Sergiu Burlescu despre inversarea perspectivei asupra activării luminii interioare. Mai adaug doar că există o ușoară dizarmonie în primele două versuri din strofa a doua: „să-și amintească/ că pasiunea nu se ascunde”. Poate dacă ai folosi verbul „știe” în loc de „să-și amintească”, deși nu e același lucru. Ai putea chiar să renunți la conjuncție în toate cele trei versuri consecutive.
Pe textul:
„femeia cu rochie roșie " de Nuta Craciun
0 suflu
ContextȘtiu că ai o manieră personală de a scrie, parcă și remarcam asta într-o recenzie a uneia dintre cărțile tale. Nu mă refeream la mijlocele artistice aici sau la vreun nivel valoric al scriiturii. La fel, știu că nu poți scrie decât ceea ce simți și cum simți. N-am vrut să spun nicidecum că ar fi un text rău aici, nu ma fost prea clar. Cred că mai degrabă persistența stărilor deprimante din ceea ce scrii, atenuate uneori de zvâcniri ale luminii interioare, mi se par că dau amprenta aceasta despre care spuneam că este manieristă. În fond, nu e nimic rău, și Bacovia avea propria sa manieră, „bacovianismul”, iar dacă știm să îi vedem și notele luminoase, chiar umorul ascuns în unele versuri de-ale sale, avem mai mult de câștigat spiritual și sufletește.
Pe textul:
„ardere" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextȘtiu cum e, mi se întâmplă și mie, mai ales când încerc să îmblânzesc hazardul, ceea ce tot cam pe acolo e!
Pe textul:
„Geometria sacră a unei pierderi (poeme ale absurdului)" de Sergiu Burlescu
0 suflu
ContextFelicitări Ottiliei pentru acest articol și autorului pentru această nouă carte! Nu mai sunt la curent cu ultimele cărți ale lui Fintiș, chiar dacă mai citesc pe ici, pe colo, ceea ce scrie.
Pe textul:
„Răstignirea cuvântului" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextDincolo de toate trimiterile mitologice, de tonul jucăuș al textelor și de încercarea de a da coerență chiar și absurdului, mi se pare că sunt și exagerări la nivelul conținutului, mai puțin în ultimul poem, „Valiza lui Thot”, poem care mi se pare bun, mai ales prin finalul care m-a făcut să zâmbesc meditativ, dacă mi se permite acest paradox. Da, nu numai prezența sintagmei „un soi de lumină ironică” m-a determinat să observ și această fațetă (auto)ironică a scriiturii autorului, de regulă, nota de ansamblu a textelor sale fiind una de gravitate, chiar de deprimare.
Pe textul:
„Geometria sacră a unei pierderi (poeme ale absurdului)" de Sergiu Burlescu
0 suflu
ContextÎmi place textul, are idee, mesaj, deschidere. Finalul m-a făcut să zâmbesc. Chiar dacă la tine e altceva, m-a trimis la motanul din „Cugetările sărmanului Dionis”, în special la structura „heinizând duios la lună”. (!)
Pe textul:
„visător" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextÎn rest, textul are idee, imaginar poetic, dar mi se pare că este deja robul manierismului, adică vă cam repetați, ideatic și stilistic, de o bună bucată de vreme.
Aștept să prindeți curaj și să scrieți și altfel.
În ciuda impresiilor mele de amator, nu pot nega o sensibilitate creatoare pe care am regăsit-o mereu în textele dumneavoastră.
Aștept să prindeți curaj și să scrieți și altfel.
În ciuda impresiilor mele de amator, nu pot nega o sensibilitate creatoare pe care am regăsit-o mereu în textele dumneavoastră.
Pe textul:
„ardere" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextÎmi place ultimul vers. Simplu, dar sugestiv.
Pe textul:
„Timpul celor mai anonimi dintre eroi" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextOttilia, ai citit, în cheia corectă, un text simplu, dar nu simplist. Nu e ceva ieșit din comun, dar mă bucură aprecierea ta.
Doamnă Keller, textul nu și-a propus așa de mult, dar este admirabilă puterea dumneavoastră de interpretare, chiar dacă aici găsiți valențe pe care sărmanul meu text nu și le-a propus. Glumind puțin în legătură cu acela care a creat poemașul acesta (adică eu), e ca și cum ați zice că e „omul din subterană”, pe când nu e decât un biet „om de prisos”. (!)
Vă mulțumesc, doamnelor, pentru comentariile dumneavoastră!
Doamnă Keller, textul nu și-a propus așa de mult, dar este admirabilă puterea dumneavoastră de interpretare, chiar dacă aici găsiți valențe pe care sărmanul meu text nu și le-a propus. Glumind puțin în legătură cu acela care a creat poemașul acesta (adică eu), e ca și cum ați zice că e „omul din subterană”, pe când nu e decât un biet „om de prisos”. (!)
Vă mulțumesc, doamnelor, pentru comentariile dumneavoastră!
Pe textul:
„un vis, un om, o lumânare - totuna" de George Pașa
0 suflu
ContextCurat anchetă a cuiva de la Serviciul Etajelor Superioare (S.E.S.), dar să nu-l umflăm, chiar dacă Pristanda abia așteaptă!
Am făcut „imprudența” de a citi tot și mai-mai să cred că sunt și eu parte a serviciului sus-numit, deși m-am transferat, la cerere, la etajele inferioare.
Ai reușit să faci din petent un personaj memorabil. Dar nu e singura calitate a textului.
Mai sunt mici scăpări de redactare, dar se rezolvă, în timp, chiar dacă dosarul a fost clasat. (!)
Am făcut „imprudența” de a citi tot și mai-mai să cred că sunt și eu parte a serviciului sus-numit, deși m-am transferat, la cerere, la etajele inferioare.
Ai reușit să faci din petent un personaj memorabil. Dar nu e singura calitate a textului.
Mai sunt mici scăpări de redactare, dar se rezolvă, în timp, chiar dacă dosarul a fost clasat. (!)
Pe textul:
„Delațiunea" de Claudiu Tosa
Recomandat0 suflu
ContextTextul e în regulă, mi-a plăcut, în special, finalul, adică ultimele două versuri. Poate ar fi fost mai bun un alt titlu, nu acela al unui celebru film.
Pe textul:
„după-amiază de câine" de David Iulian
Recomandat0 suflu
ContextAcesta mi se pare unul dintre cele mai reușite poeme ale autorului. Până și forma verbală arhaică "sfarmă" este adecvată contextului. Textul are un ceva al său, plin de sens, având declanșatorul în imaginea sinestezică din incipit.
Pe textul:
„Un cer de levănțică" de Eduard Rosentzveig
0 suflu
ContextSigur, am recitit în gând și am văzut că ritmul poate fi îmblânzit și făcut să mai iasă din rapiditatea impusă de mâna creatorului, astfel încât să nu mai sufere nici el, nici greierele-cobzar că ar fi părăsit de har. (!)
Normal că am observat și acea tehnică a legării unor cuvinte/sintagme de două propoziții alăturate, așa că poemul poate fi înțeles prin două lecturi diferite ca semnificații și pauze ritmice. Este o tehnică pe care puțini o utilizăm pe aici, chiar dacă știm că nu are impact, mai ales că poate da impresia de incoerență, ceea ce nu este deloc adevărat.
Mi-a plăcut felul cum ai reușit să topești în textură parafraza la versul „Ce bine că ești, ce mirare că sunt”, vers aparținând, desigur, lui Nichita Stănescu.
Apreciez!
Normal că am observat și acea tehnică a legării unor cuvinte/sintagme de două propoziții alăturate, așa că poemul poate fi înțeles prin două lecturi diferite ca semnificații și pauze ritmice. Este o tehnică pe care puțini o utilizăm pe aici, chiar dacă știm că nu are impact, mai ales că poate da impresia de incoerență, ceea ce nu este deloc adevărat.
Mi-a plăcut felul cum ai reușit să topești în textură parafraza la versul „Ce bine că ești, ce mirare că sunt”, vers aparținând, desigur, lui Nichita Stănescu.
Apreciez!
Pe textul:
„cântarea cântărilor" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextUn ludic frumos rimat și ritmat, în cântec de greier, cu "octave diezi cai verzi" pe creier și alte cele. Parcă se mai încurcă ritmul pe ici, pe colo, dar nu cred că e vina greierului-cobzar.
Pe textul:
„cântarea cântărilor" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextVă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură.
Nu-i problemă, doamnă Keller, dacă nu am condei, scriu cu degetul prin aer, iar aerul nu cred că ar avea ceva împotrivă. (!)
Domnule editor, pensionarul zice că nici el nu e lămurit când glumiți și când vorbiți serios. Poate și una, și alta. Așa că dilema rămâne, mai ales când vă referiți la „un text de o profunzime astrală”. Pare o exagerare, dar este, mai degrabă, o glumă. Sper că nu veți interpreta greșit spusele mele sincere.
Doamnă Ardeleanu, cred că este prima dată când folosesc acel cuvânt în versurile mele. Nici mie nu-mi place, dar este adecvat contextului, mai ales că se vorbește despre „tăierea aerului”, apoi de coborâre.
Nu-i problemă, doamnă Keller, dacă nu am condei, scriu cu degetul prin aer, iar aerul nu cred că ar avea ceva împotrivă. (!)
Domnule editor, pensionarul zice că nici el nu e lămurit când glumiți și când vorbiți serios. Poate și una, și alta. Așa că dilema rămâne, mai ales când vă referiți la „un text de o profunzime astrală”. Pare o exagerare, dar este, mai degrabă, o glumă. Sper că nu veți interpreta greșit spusele mele sincere.
Doamnă Ardeleanu, cred că este prima dată când folosesc acel cuvânt în versurile mele. Nici mie nu-mi place, dar este adecvat contextului, mai ales că se vorbește despre „tăierea aerului”, apoi de coborâre.
Pe textul:
„coborâre în magma înțelesului" de George Pașa
Recomandat0 suflu
Context