George Pașa

Un poem-sinteză, în care orizontul ființării stă atât sub pecetea fragilității, cât și a lumii ideilor care purifică lutul sărmanei alcătuiri umane.
Deși ar putea părea că acele două comparații (din incipit și din ultima strofă) ar fi contradictorii, ele sunt bine alese. Mai întâi, „achizițiile” minții prin cultură, apoi, contrastul dintre aur și cenușă, care exprimă însăși natura umană, amestec de splendoare și efemeritate.
Este aici text al coborârii în sine, fără dramatism, detașat, echilibrat, cu o muzicalitate bine aleasă, dată de rimele aleatorii.

ce legătură ar avea județul Gorj, cum reiese din indicațiile date mai sus, apoi mi-am amintit că în franceză "gorge" înseamnă "gâtlej".
Oricum, fără acele indicii, era greu de ghicit.

a nimerit orbul Brăila. (!)

Braille

După cum se afirmă și în primul vers, „pisica cosmică” (din textul „Pisica) se întoarce. (!) Chiar dacă ar fi departe de sensurile textului trimiterea la Pisica lui Schrödinger, totuși nu cred că aș exagera prea mult.
Textul, ritmat și rimat jucăuș, are și o bună doză de umor și ironie. Sigur, se apelează și la parabola-simbol.
Îmi place textul, de aceea ofer și o steluță de încurajare.
Succes în continuare!

JScriu și eu după puterile mele creatoare. Mă bucur că ți-a plăcut textul.

Pare mult mai simplu acest text decât celelalte două „imaginative”. Însă, doar pare, fiindcă am impresia (și nu cred că mă înșel) că actul textualizării este în așa măsură conceput, încât lasă mai multe alternative interpretative. Și mi se pare normal, odată ce aici este un mic manifest poetic împotriva rutinei și o pledoarie pentru creativitiate, adică pentru un om ieșit din tendințele șablonarde, capabil să gândească singur, să fie receptiv sufletește și intelectual la ceea ce este frumos.
Laitmotivul „repetați până la moarte” ar părea că este o persiflare a însuși actului învățării umane, adică să se opună lui „repetitio est mater studiorum” sau lozincii leniniste: „învățați, învățați și iar învățați”. Însă, nu este așa, ci, mai degrabă, o luare de poziție împotriva rutinei și/sau a încercărilor de manipulare care se manifestă din varii direcții (politice, economice, pedagogice, culturale.

Apreciez textul acesta, chiar dacă presupun că nu este printre cele pe care mizează mai mult autorul.

Fie-i îngerii aproape! Știu din discuțiile avute cu dumneasa că aprecia mult scrisul tău.

„au puterea de a sfida” (nu apăsasem pentru pauză între „de” și „a”)

Textul are un melanj de narativitate cu lirism, cu elemente realiste accentuate, zic, de cele suprarealiste. Mesajul poetic este unul prin care eul poetic privește în față sfidător istoria, care nu prea i-a fost prielnică, dar el știe să treacă prin/dincolo de ea cu un curaj asumat, păstrând umanul din sine, fie că poate fi privit ca un individ straniu. În acest sens, cea mai relevantă mi se pare ultima strofă, relevând ideea că poetul, împreună cu propria sa poezie, au puterea dea sfida regulile, ieșind din mundan și accesând eul său esențial.
Pentru mai multă claritate, aș scrie ultima sintagmă din text cu prepoziția compusă „de la”.

Am citit și celelalte poezii postate recent, dar aici am avut curajul să intervin. Mă bucur să te recitesc pe acest site, Mahmoud Djamal.

Comentariul tău nu prea are legătură cu textul, dar respect opinia ta.

Adriane, da, e un text cerebral. Respect interpretarea ta, chiar dacă eu m-am gândit la altceva. Dar cred că ai observat asta, odată ce ai vorbit de reinterpretarea mitului (platonician).

Răzvane, nicidecum nu m-am gândit la ceea ce spui tu. Vezi trimiterile la Platon, dar și la chitul biblic!

Am citit încă de aseară textul. Mi-a plăcut. Văd că ai schimbat și titlul.
Typo: " sulfa".

Cred că autorul are deja un stil recognoscibil, care nu ține neapărat de un curent poetic sau altul, poate de anumite tehnici poetice pe care le regăsim în mai multe dintre textele sale, indiferent de tematica acestora sau de rețeaua de motive literare utilizate.
Nu pot spune că înțeleg mereu semnificațiile versurilor sale, dar, recunosc, de cele mai multe ori, scrie texte de calitate.
Într-un singur loc nu sunt lămurit de cuvântul utilizat, anume „atrie”. Presupun că este o licență poetică pentru „atriu” („atrium”). Poate pentru a intra în jocul rimei cu „patrie” și a surprinde așteptările cititorului, care, normal, s-ar fi așteptat la clișeul „un comunicat important pentru patrie”. (!)

prin steluță, că am uitat să o bifez!

Îmi plac textele tale scurte, ele amintesc, cumva, nu prin semnificații și lexic, ci prin maniera de a concentra conținutul afectiv-intelectiv în puține cuvinte, de scrisul Magdei Mirea (Cezarei Răducu).
Aici, spre deosebire de alte versuri ale tale unde există prea multă încărcătură de tristețe, textul pare mai luminos, deși, dincolo de asumarea destinului, se ascunde și pecetea trecerii (vezi ultimul vers).
Sugestia unei liniști catifelate, dar și „țepoase” din versul al doilea (o imagine, în subtext, oximoronică”, accentuată de opoziția semantică dintre epitetele „amară” și dulce” din versurile ulterioare), rima aceea jucăușă („joi”/„moi”), „povestea” aceea doar schițată și ultimele două versuri, unde se continuă ușoara autoironie, toate acestea îmi dau impresia unui text închegat, demn de apreciat.

i se mai spune ciuf.

ornitorincul.

Vă mulțumesc tuturor pentru impresii.
Ottilio, ai văzut foarte bine semnificațiile. Mă bucură aprecierea ta.
Doamnă Dolcu, aveți dreptate cu privire la acea etimologie și mă bucur că ați găsit un alt sens contextual pentru izvor
Erico, de această dată, m-am bazat pe simplitate și cred că, nu de puține ori, există subtilități în textele mele mai scurte și nu spun chiar locuri comune. Da, finalul l-am dezambiguizat, deși nu-mi place că repet pronumele relativ. Onorat de comentariu.

"du-s dopuri" (nu-s dopuri)