Poezie
Încercarea pelerinului
1 min lectură·
Mediu
cobor în mine ca-ntr-o peșteră
unde cândva am început s-aduc
tot felul de tablouri, haine, hărți
din zeci de lumi, din mii de părți.
de altfel toți pereții-s tapetați cu ele
și cu mari ceasuri bune de orice anotimp,
un secundar mereu e gata (când va fi să fie)
să-și dea ființa lui la schimb.
cobor în mine ca-ntr-un cort
aglomerat de aur și cenușă –
mă simt străin în fața lor,
de parcă nu eu le-aș fi fost
desagă vie și zăvor și ușă.
04371
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Mărchidan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Mărchidan. “Încercarea pelerinului .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-marchidan/poezie/14196612/incercarea-pelerinuluiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMVă mulțumesc mult pentru lectură, comentariu și apreciere! Mă bucură și mă onorează.
Tot binele și, pentru că suntem în preajma Zilei Naționale,
La mulți ani!
Tot binele și, pentru că suntem în preajma Zilei Naționale,
La mulți ani!
0
MPdeși nu sunt vesele, mi-au adus un zâmbet. Am fost o studentă foarte tare motivată de setea de cunoaștere. Așteptam mereu cu interes să învăț lucruri noi și fiecare informație pe care o acumulam îmi întărea tot mai tare convingerea că nu știu, de fapt, mai nimic și că mai erau atâtea de aflat. Eram și eu o străină.
Îmi place mult incursiunea asta în sine!
0
AMVă mulțumesc pentru că v-ați oprit asupra textului!
Da, paradoxal, tema cunoașterii de sine și tema străinului fac, iată, casă bună: nu am porni pe drumul acestei cunoașteri dacă nu am recunoaște o alteritate în interior.
Da, paradoxal, tema cunoașterii de sine și tema străinului fac, iată, casă bună: nu am porni pe drumul acestei cunoașteri dacă nu am recunoaște o alteritate în interior.
0
Deși ar putea părea că acele două comparații (din incipit și din ultima strofă) ar fi contradictorii, ele sunt bine alese. Mai întâi, „achizițiile” minții prin cultură, apoi, contrastul dintre aur și cenușă, care exprimă însăși natura umană, amestec de splendoare și efemeritate.
Este aici text al coborârii în sine, fără dramatism, detașat, echilibrat, cu o muzicalitate bine aleasă, dată de rimele aleatorii.