Poezie
Imaginativ III
1 min lectură·
Mediu
orașul se trezește fără lumină
iar din fiecare colț difuzoarele
rostesc aceeași frază:
repetați până la moarte.
în fabrici oamenii rotesc la infinit aceleași gânduri
până când brațele li se transformă în plumb
iar fețele în marmură fragilă
sculptate zi de zi după același șablon.
copiii învață să meargă
urmând dunga albă trasată pe asfalt
fără a îndrăzni vreodată să sară lateral
de parcă ar urma un program didactic
lipsit de creație
imaginație și suflet.
în biblioteci
cărțile au o singură pagină
tipărită la nesfârșit
iar în școli profesorii predau
cum să respiri la comandă
și să nu admiți altceva
decât dogma școlară.
cei care se opresc
sunt scoși din rând
reduși la tăcere
și aruncați într-o ignorare totală.
nu există memorie pentru ei
doar ecoul instrucțiunii
încastrat în ziduri
reverberând la nesfârșit:
repetați până la moarte.
02301
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sergiu Burlescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Sergiu Burlescu. “Imaginativ III.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sergiu-burlescu/poezie/14196393/imaginativ-iiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Domnul George, mă încântă nespus faptul că v-ați familiarizat și cu celelalte două texte ale Imaginativului cât și cu restul textelor mele. E o deosebită plăcere să văd asta.
Da, poemul se manifestă împotriva momentului când repetarea golește în loc să umple. M-am gândit mult la diferența asta: când repeți ca să înțelegi mai bine versus când repeți până uiți de ce repeți.
Copiii care urmează dunga albă fără să sară lateral — m-a obsedat ceva timp, cum sistemele (orice fel de sistem) pot transforma curiozitatea în obediență doar prin repetare și supunere. Nimeni nu spune explicit "nu gândi" — în schimb impun repetarea până când energia se canalizează și întrebarea "de ce" nici nu mai apare.
Mulțumesc pentru lectură. Chiar dacă nu e printre textele pe care mizez cel mai mult, îmi confirmă că uneori merită să scrii și mai direct, fără să te ascunzi după imagini.
Da, poemul se manifestă împotriva momentului când repetarea golește în loc să umple. M-am gândit mult la diferența asta: când repeți ca să înțelegi mai bine versus când repeți până uiți de ce repeți.
Copiii care urmează dunga albă fără să sară lateral — m-a obsedat ceva timp, cum sistemele (orice fel de sistem) pot transforma curiozitatea în obediență doar prin repetare și supunere. Nimeni nu spune explicit "nu gândi" — în schimb impun repetarea până când energia se canalizează și întrebarea "de ce" nici nu mai apare.
Mulțumesc pentru lectură. Chiar dacă nu e printre textele pe care mizez cel mai mult, îmi confirmă că uneori merită să scrii și mai direct, fără să te ascunzi după imagini.
0

Laitmotivul „repetați până la moarte” ar părea că este o persiflare a însuși actului învățării umane, adică să se opună lui „repetitio est mater studiorum” sau lozincii leniniste: „învățați, învățați și iar învățați”. Însă, nu este așa, ci, mai degrabă, o luare de poziție împotriva rutinei și/sau a încercărilor de manipulare care se manifestă din varii direcții (politice, economice, pedagogice, culturale.
Apreciez textul acesta, chiar dacă presupun că nu este printre cele pe care mizează mai mult autorul.