MB1 Stai că ninge

,,acum - zi și tu! - nu-i mai bine să te
pierzi în onduleurile din părul iubitei
decât în zăpada nesfârșită a stepei?
să bei infinitul din buzele ei
cum pruncul de la sânul mamei laptele?"

Presimt in decembrie foarte frumos!

precum bulgărele de zăpadă
și învață să fie cald, după ce a aflat că de gheață nu-i este firea

succes!

Esențial, în tabloul acesta-i desenul
Care se lasă împlinit de culoarea poveștii
Vorba ta cade ca un accent, chiar aici
“…în această fericire poți să mori,
o dată sau de mai multe ori!...”
Și dacă ne izbește-un bulgăre-n parbriz
Aruncat din fereastra dimineții, vedem că
Între două orhidee
Tocmai a înflorit Domnișoara Yka-Crăciunica

de radio cu galenă, dintre cele cu scala luminată din spate, de după capitalele lumii, într-un galben călduț Si cum învârt de buton dau peste imagini de: Coșbuc, Pasternak, Tolstoi, Nabokov, Bacovia și Arghezi și închei cu... Borges. Omul tău de zăpadă din final, cel care strânge toată inspirația ta hibernală este însuși Alephul. E ca un briefing, gata să se predea Pruncului. Tu ești al patrulea mag. E, Mag? :)

nu-i nimic rău în asta,
să dăm bulgărelui ce i se cuvine:)))

bine că nu-i un bolovan deghizat
ziceam cândva că iarna, tot bolovanul se crede bulgăre

aici, bulgărele este autentic și demn de luat în seamă

nu m-am luat niciodată după nimeni, nici în poezie, nici în altele, așa încât este doar opinia mea.
felicitări pentru text și succes în concurs!

că știu ce ar vrea să spună poetul, conform întrebării primordiale. Dar e un tablou complex, un vis nostalgic, o trezire, spaime ascunse în nesfîrșirea zăpezii și revenirea, căutarea lopeții pentru definitivare. E aici trecerea.

Mi-a plăcut cu deosebire tonul „jucăuș”, este, într-adevăr, în acest poem un fel de „bulgăreală”, așa cum cere tema concursului.
Succes!
Cornel Rodean

“setea de alb îți mută cărările gândului
cu vreo câteva lungimi de dor mai departe.
zăpadă! zăpadă! în această fericire poți să mori,
o dată sau de mai multe ori!”

Ne-ați dăruit o bucurie de poem, cu imagini de vis. Și iată că tabloul de iarnă al cuvintelor e gata, finalul surprinzând esența: “ de vestire a Nașterii Pruncului”. Felicitări, domnule Pașa!

Cu bucuria lecturii.

plăceri... cum am putea lăsa deoparte pe aceea care stăpânește întreaga omenire?:

„să te pierzi în onduleurile din părul iubitei
și să bei infinitul din buzele ei”...

iar cea mai mare dintre necunoscute:

„sufletul omului - iată marea enigmă,
fie că-i pe verticală, fie pe orizontală,
fie că se ondulează după relief”

iar dacă va ajunge pe la noi... „iarna rusească
de n-o să vină peste tine ca un sfârșit de lume.
na Sibir! na Sibir!” - ne-om face căptușelile duble, triple... din „sibir”, numai de l-om mai găsi pe undeva.

Și cum ninge, ninge... de trei zile-încoace, este cazul să ieșim la făcut: pârtie, oameni noi, bulgări, baricade, tuneluri... Mult succes!

Chestia cu lopata nu prea m-a prins, probabil ai vrut să aduci un zîmbet pe fața cititorului, dar parcă e din alt film. În rest, un poem bun. Citit, plăcut.

Domnule Mureșan, interesantă interpretarea dumneavoastră.

Domnule Rodean, inspirația așa „mi-a dictat”, pe ton „jucăuș”.

Antonia, mă bucur că ți-a plăcut textul și, cunoscând cum scrii, era normal ca acele versuri să te atragă mai mult.

Domnule Miclăuș, v-ați jucat puțin cu Sibir (Siberia), dar vă dați seama ce-ar fi dacă dacă ne-ar căptuși omuleții ăia verzi. Mai bine alături de copii în jurul uriașului de zăpadă!

Liviu, așa a venit versul ăla. Am întrerupt discursul, încercând să văd ce caută versurile acelea din copilăria noastră și unde-o fi lopata? Totuși, ideea era să trec de la acele incipit din plan real în acela al visului. Nu știu cât a ajutat lopata, însă versurile cred că da.

îmi place că te duci direct la Bulgăre, :)

asta îmi spune că ai în vedere tema concursului, și nu ai uitat, nu faci de capul tău cum îți trăsnește,
deci respecți de Guidelines, :) chiar de la prima frază mă face să mă gândesc că ai șanse să-ți dau votul,

(menționez aici de Guidelines și insist pe respectarea tematicii concursului, hi, hi așa poate mă cunoaște și pe mine lumea, ca om, :)
dacă zici că e alb e alb, să dacă e concurs e consurs, și dacă e vorba de tematică totuși facem efortul să stăm cât mai aproape de tematică,)

anume ăsta este beneficiul concursului și a alege o temă, ca să-l mai scoți pe poet/scriitor din micile/mari obsesii, drame, dureri, îl challange :)

Bine,

hai că m-am luat cu vorba, citesc mai departe, ....

”mai an, te gândeai la iarna rusească” :) aici cum ziceam mai sus, paecă deviezi ”în identitatea interioară” în ”solul interior” unde am observat (decând am început să te citesc ) solul se cultivă cu liteartură și limbă rusă, :) se simt ifluențe, deci
aici văd cum te afunți în interior ”spre zona de comfort poetic”
ai fi putut un pic să te destrami și tu, sau desprinzi, :)

deci, aici încep să mă îndoiesc dacă îți dau votul,


bine citesc în continuare, ...


”ori vreo dulceață la orizont? ” mă face să râd dulceața, se pare că e populara dulceața, zahărul, țurțurii de dulceață în acest concurs, :)

Imi place textul si mi-a placut si trimiterea perfect asumata la nasterea lui Iisus pe care am simtit-o venind extrem de natural. Textul nu a cazut nici in capcana de a miza pe repetitia sau insertia "stai ca ninge" si mizeaza pe un discurs accesibil, natural, care printre altele mi-a smuls si cateva zambete.

Mă bucur să am un cititor ca tine și că ti-am smuls zâmbete. E și miza acestui text, anume de a produce delectare estetică. Îmi pare rău că nu mai postezi și tu.

Vă mulțumesc pentru generozitate! Să auzim de bine!

Interesant felul în care ai construit textul, ca o cădere pe gânduri, o visare cu ochii deschiși de care la un moment dat te scuturi pentru a reveni, vrând-nevrând, în realitate.

Ma bucură comentariul tău. Onorat de prezența ta!

Tema dată dar totuși lipsesc cuvintele: stai că ninge. Frumoasă poezia, din ce am văzut eu până acum se apropie cel mai mult de subiect

E mare păcat dacă la 3 din cele 13 poeme nu ai comentat decât acest lucru. Măcar poate dacă le comentezi și pe celelalte nu ne vorbești din nou de elefantul din cameră.

Chestia e că atunci când scriam se oprise ninsoarea. (!)

E faină streașina aia.. :)