zâmbesc
am intrat poate dintr-o eroare sau doar preț de-un click adulmec miroase prea fain a nea! copacul din fața casei mele copacul din viața mea copacul de zi cu zi a gemut ușor
întind mâna în beznă și..
uite ce-aș vrea acum: nu drumul nu dansul nu tăcerea poate doar un susur de muzică vreau - chit că nu sunt în măsură să și doresc - un pahar de campari orange sau de lichior de
saltimbancii din noi
cred că vine o vreme când realizezi că execuți sau ai executat un salt nu mortal doar de trecere de la o etapă la alta și ai certitudinea, nici măcar impresia, că și cei pe care-i cunoști fac
dacă...
..tac și nu dau în vileag chestiuni ce țin de minima decență de a nu o face, pentru că îi privește și pe alții - sună bine, dar într-un final se dovedește a fi rău; ..tac și nu reacționez într-o
cearta ca o artă
ce bine-i să te cerți!! să ai cu cine să te cerți. să ai de ce să te cerți. să ai și unde să te cerți. ador ciorovăiala, stînd cu picioarele încolăcite, undeva, în fundul unui fotoliu
eu...
..nu mă prea pricep atât de bine la a mulțumi; le simt doar într-un mare fel, vibrînd. dar știu că trebuie și spuse, măcar din când în când.. niciodată nu mi-am pus problema c-aș putea
globulețul meu de scoici
până acu’ trei fracțiuni de secundă am stat în dubiu dacă să-ți lansez un let’s go surfin’ sau să te mai bag nițel, perfid, așa, dulcic, într-un orgasm mental. scurt. da, chiar! let’s!! la o adică,
\'azi în Timișoara, mâine-n toată țara!\'
Redau textul scris de un prieten din Timișoara. Rândurile de mai jos le-a scris acum un an, la exact dublul vârstei pe care o avea în ’89. Nu am schimbat nimic din spusele lui, probabil doar
acu\' tac și eu
stau cuminți. într-una vis timid năvalnic speriat tainic în cealaltă speranță bolnavă de optimism fără șanse de convalescență într-una joc joacă șotron balon răpit de gândul unui înger.. în
stiloul
Cu câțiva ani în urmă, într-un final de săptămână, luasem picea cea mare de la școală și, împreună cu cea mică în cărucior, ne îndreptam spre casă. Cu o zi înainte, avusesem o discuție cu bunica unui
intermezzo
varianta inițială: I. îmi trosnește pc-ul și e mișto pen\'că numai așa încep să învăț să cunosc izbindu-mă. azi-noapte eram în cadă, vorbeam la telefon apa se răcise și m-am înfofolit în
dezamăgitor
ea nu voia să încurce pe nimeni. nu știa și a prins de veste târziu de tot că...tot o face, orice-ar face. invariabil trecea prin sictirul inerent trântit de conștiință în plină față sau
străinul meu perfect
îmi este dor de tine îmi mai este dor de acel tine neînceput pentru și împreună cu mine neînceputul nostru neterminat.. o să merg cu bucuria/suferința asta o vreme întotdeauna m-am însoțit cu
degetul unei Doamne
Doamna Angela era pentru a nu știu câta oară pe pat de spital. Aproape același, din câte am înțeles - anemie și restul știut sau nu, normal sau nu, în ton cu cei 85 de ani ai dânsei. Era o doamnă
gri
lumea în spital era gri. preocupată, obosită, bolnavă, tristă...normală, ai zice. eu am fost portocalie. și veselă. griul l-am dosit dincolo de curcubeu. dar am și plecat la un moment dat.
sunt nebună, recunosc.
atunci când treci printr-un moment...ba nu! când un moment dintr-ăsta trece prin tine și te taie ca o frânghie de foc făcîndu-te franjuri de jar nu poti decât să-ți ții răsuflarea - asta dacă mai ai
se făcea că era...
noapte. o noapte veselă, deschisă. veneam cu prietenii, înghesuiți toți într-o mașină, scandal, distracție, gălăgie.. până ce am ajuns într-o intersecție. aici am coborât. doar eu. era pustiu;
sincope în normalitate
sâmbătă am bulerat toată noaptea prin centrul orașului. cu o prietenă cu 10 ani mai mică decât mine. avea a doua zi avion spre \'acasă\' a ei. departe de casa ei de aici. am luat câte un frappe cu
nod de cravată într-un colț de batistă
de un revelion, purtîndu-mă viața undeva departe, am oferit unui domn în vârstă o cămașă. luîndu-mă discret într-o parte, a deschis șifonierul și mi-a arătat mulțimea de cravate, stînd cuminți, ca
mesajul meu pentru tine
*un intro derutant suav: mă iau de mână și mă plimb mă uit și nu cer în schimb mi-e dor cam doare și știu că trece mi-e frig și rece și cald în așteptare mi-este ...sunt și știu că sunt. și
în fond, de ce aș da înapoi, vrînd înapoi...
îmi vreau pianul înapoi chiar dacă nu mi-a fost luat vreodată pianina mea nu are un nume dar are un sens mă știe cu mânuța făcută ghem învelind o mingiuță de ping-pong prinsă cu elastic aproape
n-am verificat, da’ mi-am auzit firele albe de păr sărind coarda
copil fiind, timpul îl percepi ca fiind niște puncte. luminescente, colorate, vii, palpitînd. veșnice și acolo, în același loc întotdeauna, dintotdeauna. adolescent și tânăr fiind, timpul îl
steluța-mi de suflet
știi artificiile alea chinezești? care explodează așa, haotic? cam așa te văd. o scânteie care sare de colo colo, frumoasă în esența ei de lumină, dar care frige al naibii pe ăla de-ar întinde
un alt flash
eram în clasa a VI-a. din anul ăla aveam o colegă de bancă tare mișto. stăteam în banca a doua, rândul din mijloc. pentru o perioadă, destul de scurtă, profa de geografie nu a venit. a fost
fair-play
în liceu am jucat volei. mult. aveam și-o echipă a clasei. eram căpitan. jucam în cupa liceului, unul chiar bun pe vremea aceea și cu faimă pe măsură. în echipa noastră doar trei din șase eram
prostituția cuvintelor
au fost născute fără scâncete, pe bandă. azvârlite direct în lumină, nude, goale de orice zestre estetică. s-a mizat pe ingenuitatea lor, pe instinctul de a se adapta oricum, oriunde. s-au
3 a.m.
mda. am ieșit din baie pe la și jumătate intrînd direct în ora aia puturoasă când cică cei mai mulți crapă dormind. nu o pot suferi. am ieșit chitită să-l ascult pe dylan cu things have changed
mi-am aprins o țigară
în condițiile în care nu fumez momentul devine măreț în nimicnicia gestului. îmi frământ mâinile, chit că mi le-am ocupat pentru câteva mici eternități fumînd țigara tocmai aprinsă. îmi place
cazna cazanului
se spune ca primele amintiri conștiente/izate le avem de pe la 3 ani. ei bine, chit că este sau nu așa, îmi aduc aminte perfect de primul meu coșmar conștientizat cam de pe când aveam 3 ani. se
predarea ștafetei :)))))
când un bărbat spune femeii de lângă el, uitîndu-se la ea în ochii ei la buzele ei în ea că este frumoasă avînd revelația că și o alta poate fi ( nu numai femeia_iubirea fundamentală a
tristețe
din celula copulației ascult jazz geana mi-a surâs pe ritm de blues - de-atunci știu să fac cu ochiu\' doar că între timp s-a schimbat ceva ritmul ochiul sau doar geana \'geana mea\' -
virgulele mele au punct
îmi urezi să ajung să fac acea călătorie în jurul lumii. cretinule nu mi-am dorit niciodată o călătorie în jurul lumii știute sau bănuite de tine îmi doresc o călătorie cu omul meu în jurul
desculți în mocirlă
mă, eu iubesc ploaia. am adorat-o și în după-amiaza asta. intens. sincer. în momentul în care tramvaiul în care te afli se umple de fum de la paștele mă-sii...nu știu ce roată, când toți
mănâncă-mi dansul ăsta
nu veni acum să-mi zici cât de perfect a fost ați fost ați avut te-ai amăgi de două ori - a doua oară, că te-aș crede - nu te poți fute cu o femeie, gândind că faci dragoste cum nu te poți
rețeta zilei
se ia un bărbat i se dă coasta-napoi - cel mai probabil alta - se pârlește ușor răsucindu-l pe toate părțile (dintre cele rămase crude) se stropește se-aromează se dospește se
copiii noștri și... din noi
Dialog mamă-copil (de 5 ani și 4 luni), cu observația că picei îi căzuseră cu două luni, respectiv o lună înainte, primii dințișori, momente urmate - firesc, nu? - cu punerea lor în fața de pernă, în
femeia_ghiveci
este consacrată deja și aproape demonetizată ideea că femeia este o floare, pe care bărbatul trebuie să știe să o îngrijească zilnic. so, propun - ținînd cont exclusiv de viziunea unui amic - un
radiografie
un vis... un film... un negativ... o copie la indigo erai secat, ți s-a supt seva până-n rărunchi chiar dacă ai început să te usuci, n-ai crăpat. ai zăcut în neștiința a ce ți s-a întâmplat.
