străinul meu perfect

îmi este dor de tine îmi mai este dor de acel tine neînceput pentru și împreună cu mine neînceputul nostru neterminat.. o să merg cu bucuria/suferința asta o vreme întotdeauna m-am însoțit cu durerea până devine una cu mine, o asimilez, intră în mine. acel \'let it be!\'...știi? nu acel \'let it go!\' pe care mi l-a urlat în față \"game over\"-ul impus. te-am cuprins prea mult cu gândul meu, clar! te-am învelit prea mult cu mine, nudă, goală, fără să ascund dintotdeauna am știut că mâinile mele iau durerea de cap pe care o dau cu gura. probabil că, dacă gura bate fundul, mâna o închide. am mângâiat cu mâinilea astea, încă o mai fac, am luat dureri, am liniștit am ostoit. este incredibil cum ne putem scutura de ceva ce nu știm nici măcar ce este și fără să avem răbdarea să aflăm ne debarasăm ca de o scamă adu-ți aminte ce-mi spuneai cândva: un bărbat deștept va ști când îl doresc. nu e nevoie să alerg eu după el. că dacă o fac, mă bați. așa că, străine, am o problemă: bâjbâi în continuare după mai mult ca perfectul..