mesajul meu pentru tine

citit odata...citit a doua oara sub portishead, omg - m-a durut si pe mine. asa acum revin, huh - as scoate prima strofa (e in plus, restul o explica) plus dor si doare imi aduce aminte de un cintec de taxi (nu ca nu mi-ar placea da e portishead la urma si strica imaginea :D) plus titlul e cliseic. si in in subtitlu e \"send\", poate subtitlu il pui titlu? \"tu! te simți în stare să îmi tai boașele pentru ca să mă ai ca femeie?\" - aici, jos palaria! :)

corect! send.
am modificat, thx.

titlul chiar l-am vrut sec.
este un mesaj care poate fi trimis prin orice canal de comunicare și care nu trădează nimic :))
dar este mișto ce propui.

ps. până plec poate găsesc o formulă.
recunosc cum că m-am jucat nițel cu acel \"give me a reason\"...așa, într-o mică buclă de idee.

: \'\'te poți privi din urmă ca și cum te-ai privi din față?\'\' asta e varianta poetizata a expresiei \'\'cand o sa iti vezi ceafa!\'\' :D
in rest, vad niste rabufniri poetizate.

placut \'\'skandenberg mental\'\' cu mirosul lui de aroganta cu tot.

intr-un fel dinamica tine cititorul pana la sfarsitul textului

lumea se reformuleaza in textele genei e o fuga fara de sfarsit dupa imagini si acumulari prin obiectualizare

am senzatia de avalansa cotropitoare fluida si chiar daca la prima vedere nu se observa gena foloseste din plin lirismul confesiv

nu am cum să-ți dezvolt acum cât de mult ți-am apreciat intervenția.
și nu glumesc defel.

lansez o idee-propunere-rugăminte:
sub ce formă poetizată ai creiona aroganța?

*dacă vrei și poți, dă răspunsul rapid, ca să-l mai pot prinde.
(o să lipsesc o perioadă..)
*dacă vrei, dar nu poți, permiți să ți se sufle?
*dacă nici nu vrei, nici nu poți...hai să considerăm că întrebarea mea a fost doar o răbufnire. una ne_poetizată, în mod cert.
ok?

ps. și aia ar fi fost \"îți poți privi spatele ca și cum...\".
pe bune.
acolo e altceva.

thx.

mi-am permis defalcarea reply-ului
tocmai pentru ca să-i dau individualitate și greutate întrebării ce urmează să ți-o pun:

gata? s-a rezolvat?
mi se poate defini cumva \'albia\' de curgere-scurgere p\'aci?! :)))
oricum, titlul comment-ului tău mi-a făcut seara.
este demență totală.

acum, închizîndu-mă la nasturi și aranjîndu-mi nodul din gât, recunosc cum că ai nimerit pe undeva cu \"avalanșa cotropitoare\".
și știu ce zic.
cu atât mai mult mă bucură, la fel de intens cum mă și sperie, că se vede asta la un moment dat doar din ce scriu.

da\' ziceam eu pe la început cum că (musai) va fi ok.

thx. :)

mie, când îmi vine să-mi iau căpățâna în degete, îmi piere cheful să urlu \"hamletian\".

de multe ori mă bucur că ... mi-am luat-o-n mână!

hai lasă-mă!, ai să zici, apodictic: \"... ce decurge de aici numai în onestitate respiră.
altfel moare din start. ...\"

...
se impune, de la sine, remiza.

:)))

știi jocul ăla al înnodărilor contorsionate la propriu??
nu l-am jucat niciodată.
până acum, când am un sentiment prea evident că se întâmplă.
este ok.
let\'s twister!!

ps. am defectul major al onestității - urlate sau șoptite...whatever.
în consecință, nu(-mi) moare. :D

nici vorbă!

poema asta nu este decât o ilustrare a faptului că femeia a inventat lanțul. verigă cu verigă și verigă de verigă se poate demonstra asta:
un intro derutant suav
nu pentru ca să te șochez
atunci ne putem întâlni față în față
mâna ia-o și folosește-o întocmai
mă ofilesc de plictiseală lângă tine
doare onestitatea
ce decurge de aici
se va impune de la sine.

...
ete că mi-am scos ceasul de buzunar la vedere.
ete că și ăsta are lanț!

ete și că, involuntar, ai \'feminizat\' ideea de poem...numindu-l \'poemă\' :))
probabil tot dintr-o pornire-răbufnire exclusiv masculină.
justificată, de-altfel.

doar o nedumerire:
dacă de lanțul tău atârnă ceva - respectiv ceasul,
lanțul inventat de către femeie se închide sau rămâne cumva suspendat în veriga slabă...sau ceva de genu\'?!

mulțam și anticipat și retroactiv, meștere!

lanțul și ceasul sunt ... în genul lor, neutre.
intro-ul tău suav conține șase \"și\"-uri; ele ce gen au?

... îți, nu te, dă-mi (fără a pune în discuție textul cântecului ăla ... unde ea se exonereză de orice ...
nu: \"altfel moare din start.\", ci: \"astfel moare din start.\".

opțional moare din start, din păcate!

pe puncte, ok?

1. chestia cu poemul - poema este clară.
cu toate exemplele de resort.
aici rămânem neutri, bine?

2. \'și\'-urile alea au un gen...repetitiv.
chiar este un soi de cascadă acolo, adrian.
sau, mai degrabă, o disimulare a ei.
un indiciu pt tine: vorbesc mult, gesticulez mult..
dar intru și în bârlog atunci când este cazu\'.
acum, nu este.

3. \"îți, nu te, dă-mi\"
..?!
aici ar fi ok să faci un efort să-mi explici.
nu am priceput.

3\'. melodia am găsit-o ulterior.
recunosc cum că laurențiu, prin postarea într-un comentariu de răspuns a unui link valoros al ăstora de la portishead, mi-a adus aminte de ei.
și așa...urmarea este previzibilă.
chiar mi-a plăcut ideea buclei despre care îi spuneam mai sus dumitriței.

4. ei...aici la \"altfel\" vs \"astfel\" este interesant.
\'altfel\' chiar înseamnă altminteri, în caz contrar. sau nu??
\'astfel\' înseamnă așadar, prin urmare, în consecință.

dacă varianta mea presupune alternativa, a ta induce continuarea ireversibilă.
recunosc cum că este ok și propunerea ta.
interesantă găselniță, oricum.
tre\' să recunoști că sunt ceva mai tolerantă aici. :))

ps (cred..sau pct. 5?!)
nu cred.
dovadă că discutăm despre.

chiar îți mulțumesc, îndeosebi pentru răbdare.

ps. o destăinuire-sugestie:
ascult jazz.
vechi.
cole porter & comp. :))