prostituția cuvintelor

au fost născute fără scâncete, pe bandă. azvârlite direct în lumină, nude, goale de orice zestre estetică. s-a mizat pe ingenuitatea lor, pe instinctul de a se adapta oricum, oriunde. s-au așezat. au stat puțin și s-au repliat instinctiv, ca vitele cirezii, unul lângă altul...unul într-altul, călărindu-se, lovindu-se, zdrobind în scrâșnete de virgule bucăți întregi de vorbe nerostite. au devenit masă de manevră, dar și de manipulare. au prins cum să fie parșive, păstrîndu-și ingenuitatea de la născare, cosmetizînd-o după caz: fie de zi sau de noapte, fie că-i rost de râs sau de plâns. fie de păcălit sau înduioșat. ele știu mai bine. se dau scump, chiar dacă sunt ieftine; se vând bine, mai ales când e rost de vad bun. nu se cunosc prea bine între ele, doar suferă-n bezna de unde poate, cândva, le va agăța un vârf de penel. uneori, se-ntâmplă să ajungă în vârful scrumat al țigării. atunci, se ard. și ard. altfel spus: se scot cumva. doar zorii dintr-o aceeași dimineață de-a doua zi le țipă strident în fața de pe care se scurge fardul la fel de strident al măștii de dincolo de miez. cele prea obosite se furișează prin cotloane de coperți, închise totuși la ora \'ceea din zi. altele se duc către prima cafenea din colț pentru a-și reîmprospăta machiajul, comițînd eterna greșeală de a o face la fel de anost și fals. iar altele, rămân pe loc. deznădăjduite. poate doar cu inconștiența speranței – incertă și ea – că vor sucomba strivite de primul tramvai ieșit din depou, la prima oră a unei aceleiași dimineți de-a doua zi. ................................................ dintotdeauna, cel puțin unul, stă cuminte, tăcînd smirnă, în pătrățica lui: sfârșit. :)