dacă...

..tac și nu dau în vileag chestiuni ce țin de minima decență de a nu o face, pentru că îi privește și pe alții - sună bine, dar într-un final se dovedește a fi rău; ..tac și nu reacționez într-o manieră negativă din punctul de vedere al interlocutorului, pe care-l las să se desfășoare nu neapărat pentru a-l vedea unde ajunge (chit c-ar fi și ăsta un motiv, dar nu unul imediat), ci din aceeași afurisită de minimă decență - pare a fi bine, dar se dovedește a fi rău; ..tac și las tăcerea să se scurgă până la a se împământeni, fiind și mai mult \'îngropată\', paradoxal, cu prea multele vorbe aruncate mai mult sau mai puțin aiurea de către alții - categoric este bine doar pentru o parte, pentru cealaltă este rău; ..tac și nu-mi pun la bătaie durerea, deznădejdea, orgoliul (când dau de el), slăbiciunea de orice fel - este bine, pare bine, dar se pare că rupe prea puțin din rău; ..văd și tac ..aud și tac ..simt și tac ..știu și tac ..doar tac știu că mă încarcă extrem de mult. e rău. și nu se prefigurează nicicum binele. dacă trosnesc tăcerea asta și-o dau dracului de pământ, chiar dacă se face fărâmițe, chiar dacă sar așchii din ea ce pot răni, chiar dacă se spulberă zdrențuită în toate zările.. oare relevă cumva măcar o idee de bine? dacă îți întind, în tăcere, o felie de rău te-ai scotoci prin buzunare pentru o bucată de bine.. ..prietene?