Gabriela Petrache

nu, el nu stie ca despuierea de cantec doare pana in maduva asteptarii ca vrajitorul descantec infloreste in topirea zapezilor odata cu presimtirea el nu stie ca exist m-am nascut odata

Hai, deschide intr-o doara ochiul-trup, amfora goala sa imi picur iar in tine tristetile alcaline. Fa-mi din bratul tau toiag si ma trece de cel prag, fluierindu-mi sui pe seara cintul vechi

*** iubesc ciorile. acesta este un fapt. le iubesc cînd plouă sau ninge, primăvara cînd se arată primele zile însorite dar parcă și mai mult iarna. croncănitul lor bizar, insolența cu care mă

alternanța jocului de umbre îi dădea chipului un aer insolit, oarecum cosmopolit, și ceva de piatră semiprețioasă unanim recunoscută de asociația internațională a bijutierilor amatori de pescuit în

din cînd în cînd brazde cenușii peste lume inerți anesteziați adulmecam dezlănțuită sarabanda pașilor pierduți într-un alt meridian auriul nu ne mai lingea tălpile doar nisipuri mișcătoare din loc în

Mi-e tirziu a mai sta, mi-e devreme a plecarii, tot ce vreau e ceva analgezic uitarii. O scinteie de vis, un \"refresh\" de iubire, poate-un brinci spre abis intr-o noua traire. Dati-mi,

căutam între două sfere un spațiu perfectibil roșului reflexiv avea contur de cloșcă aurie timpul... nimic neobișnuit pasăre cu pui două perechi de aripi și o singură inimă cu palpitul pe

mă întîmpinau patru vrăbii dintr-o prudență conformistă să rodească piatră seacă o scurtă surescitare pînă la strigăt umblau cuvintele în stare de liber/ebrietate pentru trezirea inimii mă

Orice rupere de ritm, orice abatere - fie ea și minimă - de la rutină, mici tandrețuri matinale - dacă ești suficient de norocos - acționează ca un buton care comută sufletul direct pe frecvența

Voiam sa te strig S-mi erau buzele arse de sete. Voiam sa te chem Si-mi era teama de mine. Voiam sa implor Si-mi era sufletul gol. Voiam sa te rog Si-mi simteam grea

Matura, imatura, mai caut pe aiurea ce am pierdut cindva. Iubesc inca albastrul si blestem violetul, dar toamnele mahmure ma pustnicesc asa. As da orice, - aproape - sa pot din nou

Un scrasnet surd si timpul, brusc A-ncremenit intr-o secunda. Cu gand rebel ce-atarna ciung Ranita pasare suspina. Ne-ntelegand ce s-a-ntamplat De se facu cerul de iasca, Din praf

Te rog, te rog sa nu-mi dai dependenta de-a inorogilor fantasma de coame fluturind prin noapte, scuteste-ma de mustul din priviri, de leapsa pe furate, decit asa... mai bine abstinenta. Te

caută-te să mă găsești liniște miez roșu ploii ce va fi să fie

Ascunde-ma intr-un ochi Ninge-ma intr-o noapte Sopteste-mi albastru Cit se mai poate. Respira-ma azi Si ploua-ma ieri Asculta-mi tacerea Cu reinvieri. Saruta-mi pleoapa Cu rosu