Poezie
Blues adormit
1 min lectură·
Mediu
tăcuto
îți pictezi trecerea printre sălcii
neantică deșertică răscolitor își face loc printre ramuri
lava unui vînt răzvrătit incandescent
torță pentru o singură noapte
fărădevise
în boaba de cristal
la marginea pădurii dumnezeu ne-a lepădat
mergeți și vă înmulțiți dragii mei nașteți pui vii
pe covor de mușchi
cu ochii la pîndă
săpați în lumină pînă cînd vă va încolți din șapte părți
ce dacă e loc comun o calamitate naturală
ecosistem personal într-o abreviație cu îngeri
vorbește ca și cum ai trăi trăiește ca și cum
azi papilele vor savura netrăitul
toate-ți vor fi fiind la fel saturate
nerostirea lor o capcană lipicioasele sentimente
derivă din somnul tandru
un blues adormit la umbra ienupărului
ca și cum eva ana chloe dalila agnes naissa
tot neamul lor de femei
cu mînecile suflecate și zîmbetul pe buze
ar aștepta un alt război doar
să aibă și ele pe cine aștepta
în poarta viselor sărutului suspinelor
ghitară clasică și gînduri oranj
jurnale scrise pe o gămălie de chibrit
une histoire d\'amour siluetă neprecizată
fir de verde răsucit pe deget
045.250
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Petrache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Petrache. “Blues adormit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-petrache/poezie/188390/blues-adormitComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FFapai,
Gabi, tacuto, parca te-ai fi privit intr-o seara de iunie in oglinda, intr-o lumina schimbatoare dintre rasarit si apus, pe dunga de rosu subtire taiata intre tine si tine, perdantul si castigatorul totodata al acelui razboi cu sinele, niciodata remiza, niciodata alb niciodata negru,
- iarta-ma, am cazut in vorbire ca-ntr-o capcana lipicioasa de netacere-
si-ncurc
portile
razboaiele
visele
neamul nostru de femei
dintre salcii
trairile
tacuto,
ce mult ai vorbit astazi cu tine insati dintre umbrele cuvintelor
firul acela de verde ce taie pe dupa inima ieri-ul de maine
Gabi, tacuto, parca te-ai fi privit intr-o seara de iunie in oglinda, intr-o lumina schimbatoare dintre rasarit si apus, pe dunga de rosu subtire taiata intre tine si tine, perdantul si castigatorul totodata al acelui razboi cu sinele, niciodata remiza, niciodata alb niciodata negru,
- iarta-ma, am cazut in vorbire ca-ntr-o capcana lipicioasa de netacere-
si-ncurc
portile
razboaiele
visele
neamul nostru de femei
dintre salcii
trairile
tacuto,
ce mult ai vorbit astazi cu tine insati dintre umbrele cuvintelor
firul acela de verde ce taie pe dupa inima ieri-ul de maine
0
FF0
GPÎntr-adevăr, am tăcut cît am tăcut dar și cînd m-am uitat odată în oglindă - în paranteză fie spus, Dănuțo, chiar m-am uitat, dar știi, în una din aceea cu lupă și m-am îngrozit, am aruncat-o repede cît colo și am zis că mai bine cînd mi-o mai veni cheful, să mă oglindesc în apa Bahluiului - numa ce-am scăpat la cuvinte. Mulțumesc Maria, mulțumesc Dana pentru trecere cu semne, la bună revedere.
0
tot neamul lor de femei
cu mînecile suflecate și zîmbetul pe buze
ar aștepta un alt război doar
să aibă și ele pe cine aștepta
în poarta viselor sărutului suspinelor