Ambiguitate
acum nu simt nimic altceva decît o imponderabilitate sumară nu am nimic de făcut toate lucrurile importante circulă pe contrasens autodafe cu țigară și un fluture pe pervaz recunosc
Echilibru
înserarea să ardă oase gînduri flambate fluturi halucinogeni și case ciclopice ce stau să-ți cadă de-a valma intramiocardic ca și cum totul s-ar putea nărui spre un alt fel de creștere într-un
Pamplaisirs peinture
nimicul era și toate erau una ploaie de vară așteptată pe dosul mîinii stîngi panaceu universal și preludiu casnic la duminica în familie fericire pește la cuptor legume si Ocarina
În mintea cerului
cocori răsuciți în vene port la încheietura mîinii un poem de dragoste timpul *** pește argintiu scăpat din undița unui visător unduiri tandre molcom șovăitoare marea între puncte de
Blues adormit
tăcuto îți pictezi trecerea printre sălcii neantică deșertică răscolitor își face loc printre ramuri lava unui vînt răzvrătit incandescent torță pentru o singură noapte fărădevise în boaba
CriptoVis schițat
își caută în cruce de vise coloana în patru ce păcat că nu sunt pictor și nici măcar poet îmi picură printre degete visoculorile cuvintele își iau cerul împătimite de zbor criptograme mici
u ha u ha
amîndoi am vrut să ne tatuăm pe suflet o libertate eu în tempera tu cu mai mult sînge proaspăt pe la încheieturi tu nu vezi vecine că aici e o sală imensă de bal și noi ne suntem aproapele și
Fără acoperire
azi circulăm fără plăcuța de înmatriculare incognito fără umbră fără un diagnostic prezumtiv ca o călătorie fără bilet de întoarcere pe un portativ unde nu mai există muzică șoapte sau ploaie
Ia vitamina și fugi!
așteptam de un diametru și ceva o întoarcere cu răsucire de arc electric pe dinăuntru clip clip clipocea un poem aproape dedicat gata să țîșnească dintr-un cîntec de sferă clip clip susura
After Eight
explozie de zîmbete fluturi portocalii de vanilie și scorțișoară evadare dulce pauză între două ferestre deschise nu știam cum să mai agăț teiubescurile ca pe niște mici globuri multicolore ce dacă
Rien
afișa un zîmbet de sărbătoare cling cling și clopoței aurii spărgeau gheața în cuburi erau dintotdeauna acolo în cădere ținea strîns între degete o piesă dintr-un joc nescris al
Pasăre
zborul păsării-care-nu-e somn prelins vertical pe scîndura veche (Pasăre - lucrare de Contraș Aurel)
Exfoliere
mă obișnuisem demult cu plecările și totuși mă surprindea exfolierea obligatorie de primăvară curățare tonifiere hidratare cu mișcări de orb surprins în flagrant de incertitudine rememoram
Fără sens
nici azi nu știam dacă sentimentul de pîclă este o bizarerie de sezon sau un alt mod în care tristețea își dă poalele peste cap oferindu-se fără sens fără vino cavaler fără prihană al
O seara obisnuita
trecuse vremea dimineților cataleptice femei despletite sugrumau în transă ultimele libelule poleite pe motivul unei insuficiențe afective cu nodul în gît și o revoltă fără avertisment se căuta
De mîine suntem serioși
vom renunța la fluturi vor muri încercănați într-un suicid colectiv de culoare locală albastrul tîmpla coasta vor fi reciclate printr-o simplă scufundare a gustului în ochi de apă
Serpentine bizare
avea un fel anume de a certa păpușile zîmbea regula de trei simplă o caligrafia elegant pe toți pereții se multiplica în toate oglinzile devenind condiția jocului scena se repeta la micul
Din miezul unui cuarț fumuriu
mirosul unei dimineți ca oricare de la înălțimea ceții plutesc toamna deasupra cîmpiei vibrează în brațele deschise ale cerului în cerc nesfîrșit cuprins tainice rădăcini mă leagă nevăzut locului
Simplu gest
se întîmplă uneori alinierea cuvintelor la un capăt de linie în palmă uitînd a mai respira într-o comă de gradul doi agonizează în șoaptă cu un fel de demnitate a pietrei surprinse de
Se făcea
întindeam o mînă pentru stabilitate pînă la căderea în echilibru încifram în carnea unui arbore veștile sosite de departe lăsau cruste adînci epidermei cu o mie de orbite ascunse voce de rășină de
Dinspre noi
era una din nopțile acelea cu dezlegare la întîmplare liberă ca un salt fără acoperire în cerul devenit atît de personal copii ai aceleiași ploi edificiu din piatră și din ivoriu translucid mozaic cu
Vitralii
rînd pe rînd tăcerile zămisleau o altfel de lumină surprinsă număram coastele ploile ochii tăi pe degete se prelingea mereu un sentiment de atît de aproape doar călcîiul acela verde ca o liniște
În pliante și solfegii
un ochi întors pe dos mă dezvăluia mie cîntătoare portativ în pliante și solfegii de unică folosință mi se mai spunea femeie dar eu știam eram doar o altă întîmplare aluzivă născută fără doar
Dintr-o clepsidră
dintr-o clepsidră înclinată se scurgea tăcere terapeutică la celălalt pol se lustruiau armuri cu un sentiment de nedreptate la purtător furtuna prezenta un sindrom de unicitate cu manifestări
